Biblia – Autenticitatea cărţilor Bibliei


    Prin autenticitate înţelegem că o carte este scrisă de persoana sau persoanele al căror nume îl poartă sau, dacă este anonimă, că este scrisă de persoana sau persoanele cărora le este atribuită de tradiţia străveche sau, dacă nu este atribuită unui anumit autor sau unor anumiţi autori, că a fost scrisă în perioada pe care tradiţia i-a atribuit-o. Despre o carte se spune că este falsă sau ne-autentică dacă nu a fost scrisă în perioada căreia i-a fost atribuită sau nu a fost scrisă de autorul declarat. O carte este considerată corectă dacă relatează faptele aşa cum s-au întâmplat. Ea este denaturată sau falsificată dacă textul a fost modificat într-un mod oarecare. 
    Faptul că toate cărţile Vechiului Testament sunt autentice şi ne-alterate poate fi arătat în modul următor. 

A. Autenticitatea cărţilor Vechiului Testament
    Pentru o completă trecere în revistă a dovezilor, studentul este îndemnat să citească lucrările erudite de introducere la Vechiul Testament. În acest cadru, noi nu putem aborda subiectul decât într-un mod general. Scripturile Vechiului Testament vor fi abordate conform celor trei diviziuni: Legea, Profeţii şi Ketubimul. 
1. Autenticitatea cărţilor Legii. Mare parte a criticismului modern neagă faptul că Moise este autorul Pentateuhului. Ipoteza documentară împarte paternitatea acestor cărţi în patru coduri: iehovist, elohist, deuteronomist şi preoţesc, având mai mulţi redactori. Pentru scopul nostru, noi nu putem decât să indicăm pe scurt dovezile care sprijină afirmaţia că Moise este autorul Pentateuhului. Mai întâi, este îndeobşte cunoscut că un număr considerabil de mare de oameni puteau citi sau scrie în timpurile străvechi, încă de pe vremea lui Hammurabi; tăbliţele şi listele genealogice erau cunoscute în Babilon cu secole înainte de Avraam; de aceea, este posibil ca Avraam să fi purtat cu sine din Haran în Canaan tăbliţele cu scriere cuneiformă conţinând asemenea însemnări; şi în felul acesta, este posibil ca Moise să fi ajuns în posesia lor. Fie că el a avut acces la asemenea însemnări, fie că aceste informaţii i-au fost transmise pe calea tradiţiei orale, fie că a primit o revelaţie directă de la Dumnezeu, sau fie că a fost o îmbinare a acestora, cercetătorii fundamentalişti (conservatori) au susţinut din totdeauna că Moise a scris Genesa. 

Continuă lectura „Biblia – Autenticitatea cărţilor Bibliei”
Reclame

Biblia – Autorii cărților Bibliei


Autorii cărților Vechiului Testament

AUTORUL SCRIERILE CAPITOLE OCUPAŢIA
Moise Geneza 1 – Deuteronom 33 186 prinţ, cioban, conducător şi călăuză a poporului evreu
  Psalmul 90 1  
  Iov 42  
Iosua Deuteronom 34 1 conducător militar slujitor, ucenic, conducător al poporului evreu
  Iosua 1:1-24:28 24  
Eleazar Iosua 24:29-32 4 vers. mare preot, lucrător în metal
Fineas Iosua 24:33 1 vers. mare preot, portar la cortul întâlnirii
Samuel Judecători 21 judecător, preot profet, conducător al poporului evreu
  Rut 4  
  1 Samuel 1-24 24  
Natan şi Gad 1 Samuel 25 – 2 Samuel 24 31 profeţi, sfetnici împărăteşti
David Psalmii 2-9,11-32,34-41,51-65,68-70,86,95,101,103,108-110,122,124,131,133,138-145 75 cioban, cântăreţ, poet, erou militar împărat al naţiunii Israel
  a colectat psalmii 1-41 (?)    
Asaf Psalmii 50,73-83 12 preot, profet, cântăreţ la Templu
Fiii lui Core: Asir, ELkana, Abiasaf, Tahat, Uriel, Uzia, Saul Psalmii 42,44-49,84,85,87 10 preoţi, compozitori, cântăreţi
Etan Psalmul 89 1 înţelept
Heman Psalmul 88 1 înţelept
Solomon Cântarea Cântărilor 8 împărat al naţiunii Israel, cel mai înţelept om, muzician, poet, zoolog, botanist
  Proverbe 1-29 29  
  Psalmii 72,127 2  
  Eclesiastul 8  
Agur Proverbe 30 1 înţelept
Lemuel Proverbe 31 1 incert
Ahia, Ido părţi din cărţile Împăraţi şi Cronici ? profeţi
Şemaia, Iehu părţi din cărţile Împăraţi şi Cronici ? profeţi
Obadia Obadia 1 profet
Ioel Ioel 3 profet
Iona Iona 4 profet
Amos Amos 9 păstor, fermier, profet
Osea Osea 14 profet
Mica Mica 7 fermier, profet
Isaia Isaia 66 preot, prinţ, profet
Ezechia a editat Proverbe 30 şi poate Psalmii 42-89 ? împărat, constructor iscusit
Naum Naum 3 profet
Ţefania Ţefania 3 profet
Ieremia 1 şi 2 Împăraţi 45 preot, profet
  Ieremia 52  
  Plângerile lui Ieremia 5  
Baruc Ieremia 52:31-34 4 versete scrib, ucenic
Habacuc Habacuc 3 muzician, profet, preot (?)
Daniel Daniel 12 înţelept, profet, înalt demnitar în imperiile Babilonian şi Persan
Ezechiel Ezechiel 48 preot, profet
Hagai Hagai 2 profet
Zaharia Zaharia 14 preot, profet
Mardoheu Estera 10 demnitar în imperiul Persan
Ezra 1 şi 2 Cronici 65 preot, cărturar, învăţător şi conducător de reformă
  Ezra 10  
  Neemia 13  
  A editat probabil psalmii 90-150    
Neemia Neemia 1:1-7:5; Neemia 11:27-12:43; Neemia 13:4-31 9  
Maleahi Maleahi 4 profet
Anonimi 2 Împăraţi 25; unii psalmi 48  
Continuă lectura „Biblia – Autorii cărților Bibliei”

Biblia – Întruparea revelației divine


I. Argumentul „a priori”
   Acesta este, strict vorbind, un argument de la ceva anterior la ceva posterior. Referitor la discuţia noastră, el poate fi formulat astfel: Omul fiind ceea ce este şi Dumnezeu fiind ceea ce este, avem un temei logic să ne aşteptăm la o revelaţie a lui Dumnezeu cât şi la o întrupare a acelor părţi ale acelei revelaţii care sunt necesare pentru a alcătui o sursă demnă de încredere şi infailibilă a adevărului teologic. Părţile acestui argument trebuie să fie examinate mai îndeaproape. 
   Omul nu este numai un păcătos care se află sub condamnarea la moarte eternă, ci el are şi înclinaţia de a se îndepărta de Dumnezeu, este ignorant în ceea ce priveşte scopurile şi metodele de salvare ale lui Dumnezeu şi incapabil de a se reîntoarce la Dumnezeu prin propria sa putere. Cu alte cuvinte, el se află într-o stare disperată, de care el este numai parţial conştient, şi el nu ştie dacă poate fi salvat din această stare sau, dacă poate, care este modalitatea de salvare. Revelaţia nescrisă, atât cea generală cât şi cea specială, nu furnizează un răspuns real la această întrebare. Este foarte clar, prin urmare, că omul are nevoie de instrucţiuni infailibile referitoare la cea mai importantă problemă a vieţii lui – binele lui etern. 
   Dincolo de această nevoie profundă a omului, avem atributele speciale şi caracterul unic al lui Dumnezeu, care fac posibilă, dacă nu probabilă, furnizarea soluţiei la această nevoie. Dumnezeul creştin este omniscient, sfânt, iubitor şi bun, şi omnipotent. De vreme ce Dumnezeu este omniscient, El ştie totul referitor la nevoia omului; de vreme ce este sfânt, El nu poate ignora păcatul şi nu poate accepta ca omul, în starea sa căzută, să aibă părtăşie cu El; de vreme ce Dumnezeu este iubitor şi bun, El poate fi înduioşat să caute şi să pună în aplicare un plan de salvare; şi de vreme ce El este omnipotent, El nu numai că Se poate revela pe Sine, ci poate şi să expună în scris acele revelaţii de Sine care sunt necesare pentru experienţa mântuirii. 

Continuă lectura „Biblia – Întruparea revelației divine”

Biblia – Inspiraţia Scripturii


Biblia – Inspiraţia Scripturii

   În cercetarea pe care am făcut-o pentru a găsi certitudini, am fost încurajaţi de dovezile pe care le-am găsit că în Biblie avem întruparea unei revelaţii divine. Despre scrierile care ne transmit această revelaţie am arătat că sunt autentice, credibile şi singurele competente să comunice această revelaţie. Dar dacă ar trebui să ne oprim aici, nu am avea decât o scriere antică onestă asupra subiectelor religioase. Mai putem face vreo afirmaţie cu privire la Scripturi? Sunt ele şi inspirate cuvânt cu cuvânt şi infailibile în ceea ce spun? Noi credem că sunt şi vom face acum un studiu asupra problemei inspiraţiei.

I. Definirea Inspiraţiei
   Pentru a da o definiţie adecvată şi precisă a inspiraţiei, trebuie să examinăm mai întâi câteva concepte teologice înrudite şi să respingem teoriile false. 

A. Termeni înrudiţi
   Termenii înrudiţi sunt revelaţie, inspiraţie, autoritate, infailibilitate şi iluminare. 

1. Revelaţia. Noi am observat deja că Dumnezeu S-a revelat în natură, în istorie şi în conştiinţă. El s-a revelat de asemenea în Fiul Său şi în Cuvântul Său. La acest punct, pe noi ne interesează în principal revelaţia directă, care se distinge de cea indirectă, şi revelaţia nemijlocită, care se distinge de cea mijlocită. Revelaţia se referă la comunicarea adevărului care nu poate fi descoperit pe altă cale; inspiraţia se referă la înregistrarea adevărului revelat. Noi putem avea revelaţie fără inspiraţie, şi acesta a fost cazul cu mulţi oameni evlavioşi din trecut. Acest lucru este clar din faptul că Ioan a auzit glasul celor şapte tunete, dar nu i s-a îngăduit să scrie ce au spus ele (Apoc. 10:3, 4). Noi putem de asemenea să avem inspiraţie fără o revelaţie directă, aşa cum este cazul scriitorilor care aştern pe hârtie ceea ce au văzut cu ochii lor sau ceea ce au descoperit prin cercetări (Luca 1:1-4; 1Ioan 1:1-4). Luca, în calitate de istoric, a cercetat însemnările scrise şi a verificat tradiţia orală când a scris Evanghelia sa, şi a fost martor ocular al multor întâmplări din Faptele apostolilor. Ioan, pe de altă parte, a primit cea mai mare parte a Apocalipsei ca o revelaţie directă de la Dumnezeu. Amândoi aceşti bărbaţi au fost inspiraţi când au aşternut pe hârtie materialul, dar materialul a fost primit pe căi diferite. Desigur, într-un sens mai larg, noi spunem că întreaga Scriptură este revelaţia de Sine a lui Dumnezeu; o parte a revelaţiei a venit direct, iar o altă parte a venit indirect, prin acţiunile salutare ale lui Dumnezeu în istoria omenirii. 

Continuă lectura „Biblia – Inspiraţia Scripturii”

Biblia – Prezentare generală


   Biblia nu este doar o singură carte, ci o întreagă bibliotecă de cărţi conţinând istorisiri, cântece, poezii, scrisori, istorie şi literatură. 
   Termenul de „Biblie” probabil îşi are originea în portul Byblos din Liban. Byblos era un port în care se transporta papirusul (o trestie de apă care creştea cândva din abundenţă în Egipt. Planta se secţiona şi fâşiile obţinute se presau şi se „ţeseau” laolaltă într-un anumit unghi, obţinându-se astfel un material pe care se putea scrie. Papirusul de scris se înfăşura în suluri de o lungime de până la 10 metri. Scriitorul folosea straturile orizontale ale papirusului pentru textul propriu zis şi marginile pentru definirea coloanelor textului). Papirusul a fost folosit pe scară largă ca material pe care s-a scris în lumea antică. 
   Biblia se concentrează asupra unei mici regiuni a lumii, şi anume asupra ţării Israel. Aici este locul de întâlnire a continentelor (Africa, Asia şi Europa) şi nu departe de Israel este leagănul în care a fost creat primul om, Adam, şi de unde a pornit primul om chemat de Dumnezeu, Avraam. Mare parte din Biblie a fost scrisă în Israel sau în împrejurimi şi mare parte din cele istorisite s-au întâmplat în Israel. Oraşul central al istorisirilor este Ierusalim, menţionat de peste 650 de ori în Biblie. 

Continuă lectura „Biblia – Prezentare generală”

100 de ilustrații pentru predici (V)


1. şi va fi în voi!

Galileo: Eu sunt matematician, nu teolog!

Sagredo: Eşti OM! [aproape strigând]: Unde se găseşte Dumnezeu în sistemul tău cosmologic?

Galileo: În lăuntrul nostru. Sau – nicăieri. (Bertolt Brecht, Viaţa lui Galileo)

2. Centrul centrului

Fiica lui Alan Watts se plângea odată că nu putea vedea decât exteriorul lucrurilor. Şi cum se întâmpla că tocmai mâncau struguri, Watts a luat un cuţit şi a tăiat o boabă pe jumătate. Însă fiicei sale care acum gândea că reuşise să vadă în lăuntrul lucrurilor, i-a spus: „Să nu crezi că acesta este interiorul interiorului. E numai exteriorul interiorului.” Pentru a vedea „interiorul interiorului” ar fi trebuit să taie jumătăţile în sferturi ceea ce doar ar fi sigilat „interiorul interiorului” în optimi de boabă. Cu fiecare încercare de deschidere a centrului boabei de strugure, Watts nu reuşea decât să genereze alte „exterioare”, împingând „interiorul” şi mai adânc. (Calvin Miller, The Table of Inwardness, pag. 13)

3. Condiţionare

Nimeni nu poate avea o viaţă de rugăciune superioară calitativ timpului pe care în mod regulat îl pune deoparte pentru a se întâlni, singur, cu Dumnezeu. (Jack Taylor, Prayer….The Priority, pag. 80)

4.  Omul ca o amforă

Suntem vase. Dumnezeu ne-a creat ca receptacule ale Lui, dar, deşi Duhul este gata să ne inunde vieţile, mulţi rămân tot goi.

Carl Jung credea că nevroza majoră a timpului nostru este dată de absenţa lăuntricităţii. Serviciile divine, ca şi multe cărţi spirituale trădează o lipsă de adâncime. Peste tot vezi cărţi, casete audio şi video cu exerciţii de aerobică creştine, produse cosmetice creştine, diete creştine. Un show terapeutic creştin ne atrage către o Evanghelie a prosperităţii. (Calvin Miller,The Table of Inwardness, pag. 25)

5. El, nu eu…

În prefaţa la cartea sa Calea către desăvârşire, Sf. Teresa d’Avila implora biserica să înlăture din scrierile ei orice ar fi putut fi o ruşine pentru Hristos. Şi-l mai ruga pe părintele Presentado să-i corecteze, ba chiar să-i ardă scrierile dacă s-ar fi dovedit numai o mărturie a ambiţiilor personale. Sfânta ştia că Duhul nu ar fi locuit cu ea şi în ea dacă viaţa ei ar fi fost marcată de orgoliu.

Continuă lectura „100 de ilustrații pentru predici (V)”

Shema Israel!