Uneori o ușă închisă însemnă că merităm mai mult decât ceea ce am pierdut.


A trebuit să învăţ asta prin durere, durerea după o uşă închisă. A trebuit să pierd o casă, persoane, o lume, o viaţă, viaţa mea de până atunci, ca să realizez că de fapt meritam mai mult decât atât, că locul

ușămeu nu mai era acolo. Fusese cândva, dar venise timpul să plec mai departe. Şi mi-a fost greu, am dat vina pe toţi şi pe toate, şi am strigat la Dumnezeu printre lacrimi şi i-am pus întrebarea aia pe care cred că toţi o punem măcar o dată în viaţă: „Doamne, de ce eu? De ce mie? Cu ce am greşit?”

A trebuit să trăiesc un an tânjind după acea uşă închisă. un an în care să învăţ anumite lucruri, un an în care să îmi dau seama că meritam mai mult. Şi când mi-am dat seama că meritam mai mult, şi când am văzut unde am ajuns şi ce oameni noi mi-a dat Dumnezeu în loc, ce viaţă nouă mi-a dat, am aflat răspunsul.

Răspunsul era că a trebuit să sufăr, să las acea uşă în pace, locul meu nu era acolo, locul meu era în altă parte. În acea altă parte am întâlnit oameni noi şi frumoşi, am crescut spiritual, m-am maturizat.
Tânjisem după o viaţă moartă, după o viaţă în care mie mi se părea că aveam totul dar de fapt eram mai goală şi mai săracă ca niciodată, iar Dumnezeu ştia asta, ştia că merit mai mult, aşa că m-a luat de acolo, chiar cu preţul ca eu să sufăr.

Ştiţi, până să se nască un fluture frumos, există o omidă urâtă, şi un procesc dureros. Nu vă temeţi de uşile închise, acestea de cele mai multe ori sunt cel mai mare bine care ni se întâmplă doar că noi suferim atât de mult după ele încât nu ne dăm seama de acest bine.

O uşă închisă înseamnă că meriţi mai mult, nu te opri la ea!

Autor: Lavinia Humeniuc | Preluat de pe: lavii-osperanta.blogspot.ro
Anunțuri