Victoria emoţională – (Disciplinele Spirituale 2)


libertate

În vremea pe care a petrecut-o aici pe pământ Domnul Isus a prezentat un model de trăire pe care l-a lăsat tot odată ca şi standard pentru credincioşi. Demonstrând puterea înfrânării, autocontrolului, apoi umilinţa, Domnul Isus a demonstrat în acelaşi timp o anumită tărie emoţională .  Fără să fie rece, distant, El a arătat totuşi detaşarea de lucrurile lumeşti.

Anumite cuvinte ale Sale ne lasă să înţelegem ce vrea să spună El prin aceasta:

Matei 6:33  Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.

La un moment dat noi am vorbit despre căutare şi despre ce se întâmplă în procesul acesta al căutării. Atenţia noastră se focalizează asupra acelui lucru, nu ne mai putem concentra asupra altor lucruri. Cu alte cuvinte ne detaşăm, ne desprindem de toate celelalte pentru a căuta acel singur lucru pe care îl dorim.

Cu alte cuvinte, este nevoie de concentrarea întregii noastre fiinţe asupra acelui lucru.

Adesea ne angajăm în lupte cu ispitele şi dorim să ne abţinem de la a face anumite lucruri păcătoase. Încercăm să ne înfrânăm, încercăm să evităm, dar parcă ceva nu ne dă pace. Este vorba despre legătura aceea interioară cu păcatul, acea legătură care ne atrage parcă asemenea unui magnet, tocmai către lucrul pe care nu vrem să-l facem.

Nu sunt întâmplătoare cuvintele lui Pavel,  Căci binele, pe care vreau să-l fac , nu-l fac, ci răul, pe care nu vreau să-l  fac, iacă ce fac! Romani 7:19

Este ceva ce se lipeşte de noi şi ne face pe noi să ne lipim mai apoi de păcat. Să ne aducem aminte de poporul evreu:

Psalmul 106:14  Ci i-a apucat pofta în pustie, şi au ispitit pe Dumnezeu în pustietate.

Sau iată ce spune Iacov:

Iacov1:14-15  Ci fiecare este ispitit, cînd este atras de pofta lui însuşi şi momit. 15Apoi pofta, cînd a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul odată făptuit, aduce moartea.

De unde vine această dorinţă interioară această forţă care adesea ne controlează? Iată ce spune apostolul Ioan:

1Ioan 2:16  Căci tot ce este în lume: pofta firii pămînteşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este dela Tatăl, ci din lume.

Este vorba iată despre acea poftă a lumii, a păcatului care nu ne părăseşte atât de uşor.

Deci, dacă te lupţi cu păcatul şi adesea eşti înfrânt, atunci ai nevoie de această atitudine a detaşării, desprindere de poftă, de dorinţă.

Această virtute începe când ne întoarcem atenţia de la lucrul creat la creator.

Acum, trebuie să ştim că pofta aceasta creează o anumită dependenţă care uneori poate ajunge distructivă.

Luaţi exemplul drogurilor. Printre consumatorii de droguri sunt numeroşi bolnavi cu HIV datorită modului în care folosesc seringile. În momentul în care ei cumpără drogul ei nu au încredere în cel ce vinde şi vor imediat să se convingă că ceea ce au cumpărat este veritabil. Iată cât de puternică este dependenţa. Ea ignoră realităţile, ignoră ceea ce ştii, ignoră consecinţele.

Cred că cu toţii ştim ce înseamnă o poftă puternică. Ea te face să uiţi de ceea ce este în jur şi să te concentrezi numai asupra obiectului poftei tale. Nu se poate spune că nu ştii care sunt consecinţele. Nu se poate spune că nu eşti conştient de faptul că este un păcat. Dar parcă în clipele acelea refuzi să te gândeşti la ele, eşti concentrat asupra poftelor tale.

Ei bine, atunci care este calea pentru a lupta împotriva acestor pofte. Cum ne putem desprinde de ele?

Practic, este imposibil. Este imposibil să te desprinzi de ele. Nu poţi fugi de ele. Nu poţi, pur şi simplu să le ignori. În schimb, putem să ne ataşăm de altceva.

# Citit, vs. Calculator!

Deci, un prim pas este atacul şi nu apărarea.  

Dumnezeu vrea să înlocuim o obsesie cu o pasiune fierbinte pentru ceva sfânt.

În momentul în care devenim creştini ni se spune mereu, nu ai voie, nu este bine, nu trebuie etc. Dar nu ni se spune,  este bine, este de dorit, ce poţi face…

Haideţi să luăm un exemplu:

Poate că, cel puţin la un moment dat, începem să avem probleme cu televizorul. Nu putem să ne acuzăm că ne uităm la lucruri interzise, dar ştiri, Discovery, timpul trece, este târziu noaptea, a doua zi sunt obosit, îmi dau seama că mai bine citeam biblia.

Cum pot să lupt cu această ispită? Înlocuind ceea ce devine pentru mine obsesiv cu ceva ce poate să devină pasionant. De exemplu citiţi. Alegeţi cărţi care vă fac plăcere. Alegeţi o activitate care să vă facă plăcere.

Pasul doi înseamnă „alipirea de ceva nobil!”

Nicolas ajunge prim ministru al Spaniei la 37 de ani. Se întâlneşte cu Ioan al Crucii şi cu Teresa de Avila.  Din acel moment viaţa lui se schimbă radical. Renunţă la toate bogăţiile şi intră într-unul din cele mai severe ordine religioase.

 

În permanenţă dragi fraţi şi surori trebuie să avem în vedere acest lucru. Noi trebuie să ne îndreptăm către ceva. Noi nu putem să ne oprim pe cale.

 

Sunt mulţi care spun, „Domnule, mie nu-mi trebuie multe!” de aceea nu le au nici pe acelea.

 

Deci detaşarea înseamnă  cuvintele lui Pavel

Romani 12:9  Dragostea să fie fără prefăcătorie. Fie-vă groază de rău, şi lipiţi-vă tare de bine.

© Sorin  Covaci

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s