Despre piane și suferință – C.H. Spurgeon


Spurgeon

Într-o predică inspirată din Evrei 11:37, rostită în dimineaţa zilei de 14 martie 1880 la Metropolitan Tabernacle din Newington, Charles H. Spurgeon spunea:

„Cred că încercările şi ispitele din această viaţă ne pregătesc pentru viaţa viitoare, clădind caracterul nostru pentru eternitate. Aţi fost vreodată într-un atelier în care se fabrică piane? Aţi mers acolo să ascultaţi muzică? Dacă veţi merge în camera de acordare şi veţi spune: «Am crezut că produceţi muzică aici, dar este un loc traumatizant; nu pot să stau aici», ţi se va răspunde: «Nu, aici nu producem muzică, ci doar facem instrumente şi le acordăm, iar în procesul acesta există multă gălăgie şi sunete neplăcute». La fel este şi Biserica lui Cristos de pe pământ. Domnul produce instrumentele şi muzica aici jos. Este un proces anevoios şi frustrant, dar absolut necesar pentru ca în cer să existe doar armonie. Într-o bună zi voi sta atât de aproape de Dumnezeu Tatăl încât între noi nu va mai fi decât o singură persoană: Domnul Isus Cristos, Mântuitorul şi Mijlocitorul meu. În Cristos, voi avea stăpânire peste toate lucrurile şi voi fi încununat cu multă glorie şi onoare. Îngerii îmi vor fi slujitori şi cerul moştenire. Mă voi îngâmfa atunci? Mi se va umfla pieptul de mândrie? Nu! Caracterul meu va fi pregătit pentru ca, în sfinţenie, să mă potrivesc în orchestra cerului. Toate încercările şi ispitele pe care Dumnezeu le permite în viaţa noastră ne formează pentru splendoarea cerului. […] Aici, ciocanul şi dalta produc multă durere şi suferinţă, dar ne pregătesc pentru a străluci în cer alături de Domnul pentru totdeauna. Atunci, pe fiecare dintre noi va scrie: «A fost încercat!»”.

Apostolul Pavel vorbea despre suferinţa pentru Cristos ca despre un mare har de care Dumnezeu le face parte preaiubiţilor Lui: „Căci, cu privire la Cristos, vouă vi s-a dat harul nu numai să credeţi în El, ci să şi pătimiţi pentru El” (Filipeni 1:29). Aceeaşi perspectivă o împărtăşea şi apostolul Petru: „Prea iubiţilor, nu vă miraţi de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi să vă încerce, ca de ceva ciudat care a dat peste voi. Dimpotrivă, bucuraţi-vă întrucât aveţi parte de patimile lui Cristos, ca să vă bucuraţi şi să vă veseliţi la arătarea slavei Lui. Dacă sunteţi batjocoriţi pentru Numele lui Cristos, ferice de voi! Fiindcă Duhul slavei, Duhul lui Dumnezeu, Se odihneşte peste voi” (1 Petru 4:12-14). Cum este posibil să te bucuri în suferinţă şi să o priveşti ca pe un mare privilegiu? Iacov răspunde în felul următor: „Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări, ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea ca să fiţi desăvârşiţi, întregi şi să nu duceţi lipsă de nimic” (Iacov 1:2-4).

Suferinţa are rolul de a şlefui caracterul nostru şi de a întări credinţa noastră. Ea este lacrima care spală ochiul credinţei şi limpezeşte vederea spirituală.

Sursa

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s