Ultima gară – Vladimir Pustan


Ultima-gara-Vladimir-Pustan

Viața e o călătorie cu trenul. Un tren ce la început mergea încet dar pe ce au trecut anii locomotiva a prins neștiute forțe. Pe fereastră vedem anotimpurile atât de lipite unele de altele, încât deși știm că vara nu-i ca iarna, totuși parcă renii lui Moș Crăciun trag sania pe plajele însorite de la Copacabana.

”Când voi avea 18 ani”. ”Când voi avea permis”. ”Când mă voi căsători”. ”Când copilul meu va termina școala”. ”Când îmi voi termina de plătit ratele”. ”Când voi fi avansat”. ”Când mă voi pensiona”. ”Când voi…”

Așteptăm gara următoare… Dar mai devreme sau mai târziu vom realiza că adevărata fericire în viață, nu este destinația ci călătoria în sine. Ca și cum ai umbla cu Hristos pe pământ plin de bucurie, chiar dacă n-ar fi cer…

Când vei ajunge acolo să fii deja sătul de el… Pentru că cerul e și un loc dar și o stare. În tren, cu cerul în suflet…

Sursa

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s