DOCTRINA DESPRE BIBLIE


SENSUL TERMENULUI BIBLIE
     Cuvântul biblie derivă din cuvântul grecesc biblion, care înseamnă „carte“ sau „sul.“ Numele vine de la byblos, termen ce se referă la planta de papirus care creștea în mlaștini sau pe malurile râurilor, cu precădere de-a lungul Nilului. Pentru a produce materialul de scris, tulpina plantei de papirus era tăiată în fâșii de 30 de centimetri, care erau apoi uscate la soare. Aceste fâșii erau așezate formând rânduri orizontale pe care erau apoi lipite rânduri de fâșii verticale într-un model încrucișat, asemeni modului în care este produs astăzi placajul. Rândurile orizontale erau mai fine, fapt pentru care au fost folosite ca suprafață de scris. Mai apoi, secțiuni formate din aceste fâșii erau lipite pentru a forma un sul de până la 9 metri lungime.
     Într-un final, forma de plural, biblia, a fost folosită de către creștinii vorbitori de limbă latină cu referire la toate cărțile Vechiului și Noului Testament.

SENSUL TERMENULUI SCRIPTURĂ
     Cuvântul tradus cu „Scriptură“ vine de la forma grecească a cuvântului graphe, care înseamnă pur și simplu „scriere“. În Vechiul Testament o astfel de scriere avea o mare autoritate (de exemplu 2Împ 14:6; 2Cron 23:18; Ezra 3:2; Neem 10:34). „Scrierile“ Vechiului Testament au fost în cele din urmă strânse în trei grupe intitulate Legea, Profeții și Scrierile (sau Psalmii), formând cele treizeci și nouă de cărți ale Vechiului Testament. Aceste scrieri – Scripturile – au devenit în mod oficial canonul Vechiului Testament.
     În Noul Testament verbul grecesc grapho este folosit de nouăzeci de ori cu referire la Biblie, în timp ce substantivul graphe este utilizat de cincizeci și unu de ori, aproape exclusiv cu referire la Sfintele Scripturi. Sensurile folosite în cadrul Noului Testament variază: „Scripturile,“ pot desemna în mod colectiv toate părțile Scripturii (de exemplu Mt. 21:42; Mt. 22:29; Mt. 26:54; Lc. 24:27,32,45; In. 5:39; Rom. 15:4; 2Pet. 3:16) sau secțiuni individuale ale Scripturilor (Mc. 12:10; Mc. 15:28; In. 13:18; 1 In. 9:24,36; Fapt. 1:16; Fapt. 8:35; Rom. 11:2; 2Tim 3:16); expresia „Scripturile spun“ poate fi pe drept considerată sinonimă cu citarea lui Dumnezeu (de exemplu Rom. 4:3; Rom. 9:17; Rom. 10:11; Gal. 4:30; 1Tim. 5:18). Ele mai sunt numite „Sfintele Scripturi“ (Rom. 1:2) și „Sfintele Scrieri“ (în greacă hiera grammata, 2Tim 3:15). Pasajul clasic din 2Tim. 3:14 accentuează faptul că aceste scrieri nu sunt niște scrieri obișnuite, ci ele sunt de fapt „insuflate de Dumnezeu“ și prin urmare au autoritate și sunt fără greșeală în orice privință.

© Editura Casa cărții – folosit cu permisiune
Manual teologic – de Paul Enns

3 gânduri despre „DOCTRINA DESPRE BIBLIE

Adăugă-le pe ale tale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: