Să înțelegem Biblia


Biblia îl înfățișează pe Isus Cristos, Mântuitorul lumii
   „În spatele și dedesubtul Bibliei, deasupra și dincolo de Biblie este Dumnezeul Bibliei“.
  Biblia este revelația scrisă a lui Dumnezeu, cuprinzând voia Sa cu privire la oameni.
  Tema sa centrală este mântuirea prin Isus Cristos.
  Biblia conține 66 de cărți, scrise de 40 de autori, parcurgând o perioadă de aproximativ 1.600 de ani.
  Vechiul Testament a fost scris, în cea mai mare parte, în ebraică (și, în câteva scurte pasaje, în aramaică).

Aproximativ cu o sută de ani înainte de era creștină, Vechiul Testament a fost tradus în întregime în limba greacă.
  Noul Testament a fost scris în limba greacă. [Nu uitați că Biblia noastră română este o traducere din aceste limbi originale.]
  Cuvântul „Biblie“ derivă din cuvântul grecesc „biblos“, care, la origine, însemna papirus.
  Cuvântul „testament“ înseamnă „legământ“ sau „acord“. Vechiul Testament este legământul lui Dumnezeu încheiat cu omul în vederea mântuirii sale înainte de venirea lui Cristos. Noul Testament este legământul încheiat de Dumnezeu cu omul în vederea mântuirii sale după venirea lui Cristos.
  În Vechiul Testament găsim legământul legii. În Noul Testament – legământul harului care a venit prin Isus Cristos. Unul a condus la celălalt (Gal. 3:17-25).
  Vechiul începe ceea ce Noul aduce la bun sfârșit. Vechiul se adună în jurul muntelui Sinai,
  Noul în jurul Calvarului. Vechiul este asociat cu Moise, Noul cu Cristos (In. 1:17).
  Autorii au fost regi și prinți, poeți și filozofi, profeți și oameni de stat. Unii au fost învățați în toate artele epocii în care au trăit, iar alții au fost pescari simpli. Alte cărți curând își pierd contemporaneitatea, dar această Carte străbate veacurile.
  Cele mai multe cărți trebuie adaptate la vârstă, dar Biblia este iubită de bătrâni și de tineri deopotrivă.
  Cele mai multe cărți sunt provinciale, de interes limitat la cei în a căror limbă au fost scrise, dar nu tot așa este cu Biblia. Nimănui nu-i trece prin cap că a fost scrisă în limbi socotite astăzi moarte.

Cărțile Vechiului Testament
  (5) cărți ale legii
  (12) cărți istorice
  (5) cărți poetice
  (17) cărți profetice, dintre care:
     (5) profeți mari
     (12) profeți mici

Cărțile Noului Testament
  Noul Testament a fost scris pentru a ne dezvălui caracterul și învățăturile lui Isus Cristos, mijlocitorul Noului Legământ, de către cel puțin opt oameni, dintre care patru – Matei, Ioan, Petru și Pavel – au fost apostoli; doi, Marcu și Luca, au fost însoțitori ai apostolilor; iar alți doi, Iacov și Iuda, au fost frații de corp ai lui Isus. Aceste cărți au fost scrise în diferite perioade din a doua jumătate a primului veac.
Cărțile Noului Testament se pot grupa astfel:
  (4) Evanghelii
  (1) Istorie
  (1) Profeție
  (21) Epistole, dintre care:
     (14) pauline
     (7) generale
  Vechiul Testament începe cu Dumnezeu (Geneza 1:1). 
  Noul Testament începe cu Cristos (Matei 1:1).
  De la Adam la Avraam avem istoria rasei umane.
  De la Avraam la Cristos avem istoria poporului ales. 
  De la Cristos încoace avem istoria Bisericii.
  „Ceea ce cunosc cei mai mulți oameni despre istorie se poate asemăna cu o sfoară gradată pentru perle, din care lipsește chiar sfoara“, zicea un istoric. Această afirmație pare în mod special adevărată în privința Bibliei. Mulți oameni cunosc personajele Bibliei și principalele evenimente ale sale, dar se pierd complet dacă-i rogi să pună evenimentele în succesiunea lor corectă. Oricine a experimentat emoția trăită atunci când înveți să așezi personajele fiecare la locul lor, în timpul și spațiul ce le aparține, își poate da seama ce importanță are acest lucru pentru a face plăcut Cuvântul lui Dumnezeu.
  Culege perlele din Scriptură și introdu-le una câte una pe sfoară, în ordinea lor de la Geneza la Apocalipsa, pentru ca să poți dobândi o privire de ansamblu asupra istoriei Bibliei.  

Vechiul Testament – personajele principale
Iată o listă de 40 de personaje principale, a căror relatare combinată formează istoria Vechiului Testament:
  1. Dumnezeu 
  2. Satan 
  3. Adam 
  4. Noe 
  5. Avraam 
  6. Isaac 
  7. Iacov 
  8. Iosif 
  9. Faraon 
  10. Moise 
  11. Aaron 
  12. Caleb 
  13. Iosua 
  14-19. Judecători (15, Otniel, Debora, Barac, Ghedeon, Iefta și Samson)
  20. Rut 
  21. Samuel 
  22. Saul 
  23. David 
  24. Solomon
  25. Ilie
  26. Elisei
  27. Regii Israelului (19)
  28-30 Regii lui Iuda (20, Iosafat, Ezechia, Iosia)
   31-34. Profeții Isaia, Ieremia, Ezechiel, Daniel
  35. Nebucadnețar 
  36. Cirus 
  37. Zorobabel
  38. Ezra
  39. Neemia
  40. Estera
Veți observa din studiul primei cărți, Geneza, că aici se află primele opt personaje.
Ce vastă pagină a istoriei s-a scris în jurul lor!  

Noul Testament – personajele principale
  1. Ioan Botezătorul
  2. Cristos
  3-14. Ucenicii (12)
  15. Ștefan
  16. Filip
  17. Pavel
  18. Iacov, fratele de corp al lui Isus  

Vechiul Testament – principalele locuri
Cele douăsprezece locuri principale, în jurul cărora gravitează istoria Vechiului Testament, sunt:
  1. Eden
  2. Muntele Ararat
  3. Babel
  4. Ur din Caldeea
  5. Canaan
  6. Egipt (cu Iosif)
  7. Sinai
  8. Pustiul
  9. Canaan
  10. Asiria (captivitatea lui Israel)
  11. Babilon (captivitatea lui Iuda)
  12. Canaan (Palestina – revenirea exilaților)  
Pe măsură ce veți clădi istoria Bibliei în jurul acestor locuri, veți avea întreaga istorie în ordine cronologică.
Încă un mod de a realiza imaginea globală a Bibliei este de a urmări „marile fapte“ în ordine.

Vechiul Testament – principalele fapte
  1. Creația, Geneza 1:1-2:3
  2. Căderea omului, Geneza 3
  3. Potopul, Geneza 6-9
  4. Turnul Babel, Geneza 11:1-9
  5. Chemarea lui Avraam, Geneza 11:10-12:3
  6. Pogorârea în Egipt, Geneza 46; 47
  7. Ieșirea din Egipt, Exod 7-12
  8. Paștele, Exod 12
  9. Darea Legii, Exod 19-24
  10. Pribegia prin pustiu, Numeri 13;14
  11. Cucerirea țării promise, Iosua 11
  12. Perioada întunecată a poporului ales, Judecători
  13. Ungerea lui Saul ca rege, 1Sam. 9:27; 1Sam. 10:1
  14. Epoca de aur a evreilor sub domnia lui David și a lui Solomon, Regatul Unit, 2Sam. 5:4-5; 1Reg. 10:6-8
  15. Regatul Divizat – Israel și Iuda, 1Regi 12:26-33
  16. Captivitatea, 2Reg. 17:25
  17. Revenirea din captivitate, Ezra

Noul Testament – principalele fapte
  1. Viața timpurie a lui Cristos
  2. Lucrarea lui Cristos
  3. Biserica de la Ierusalim
  4. Extinderea Bisericii la Neamuri
  5. Biserica în toată lumea

Principalele perioade
I. Perioada de la patriarhi la Moise – Geneza
  A. Spița evlavioasă, Evenimentele principale:
     1. Creația
     2. Căderea
     3. Potopul
     4. Împrăștierea
  B. Familia aleasă, Evenimentele principale:
     1. Chemarea lui Avraam
     2. Pogorârea în Egipt – robie
II. Perioada marilor conducători: Moise la Saul – Exod la Samuel
  A. Ieșirea din Egipt
  B. Pribegia prin pustiu
  C. Cucerirea Canaanului
  D. Domnia judecătorilor
III. Perioada regilor – Saul la Captivități – Samuel, Regi, Cronici, Cărțile Profetice
  A. Regatul Unit
     1. Saul
     2. David
     3. Solomon
  B. Regatul Divizat
     1. Iuda
     2. Israel
IV. Perioada domnitorilor străini – Captivitățile până la Cristos – Ezra, Neemia, Estera, Profețiile lui Daniel și Ezechiel
  A. Captivitatea lui Israel
  B. Captivitatea lui Iuda
V. Cristos – Evangheliile
VI. Biserica – Faptele Apostolilor și Epistolele
  A. În Ierusalim
  B. Extinderea la Neamuri
  C. În toată lumea  
  Nu uitați că în Cuvântul lui Dumnezeu temelia creștinismului este pusă în revelația singurului și adevăratului Dumnezeu. Dumnezeu Și-a ales un popor (copiii lui Israel), pentru a demonstra acest adevăr și a păstra o consemnare despre El Însuși.
  Biblia ne vorbește despre originea păcatului și despre modul în care acest blestem l-a despărțit pe om de Dumnezeu. Descoperim că este absolut imposibil ca prin lege omul să ajungă la mântuire, căci toți au păcătuit (Rom. 3:20,23). Apoi avem promisiunea unui Mântuitor, Cel care avea să vină să caute și să mântuiască ce era pierdut și să-Și dea viața ca preț de răscumpărare pentru mulți (Lc. 19:10; Mt. 20:28). Observăm de-a lungul tuturor veacurilor un singur scop major: acela de a pregăti o cale pentru venirea Răscumpărătorului lumii.
  Nu există nici o cale „regală“ în ce privește acumularea de cunoștințe și, desigur, nu este nici o cale „regală“ pentru deprinderea cunoștințelor despre Biblie. Duhul Sfânt al lui Dumnezeu ne va conduce în tot adevărul, e drept, dar porunca lui Dumnezeu este ca noi să studiem ca să fim aprobați, ca niște lucrători care n-au de ce să le fie rușine. (Vezi 2Tim. 2:15.)
  Trebuie să acordăm Bibliei atenție, însoțită de intenție, și tocmai această intenție necesită atenție. Poate că este așa de mică atenție la citirea Bibliei în zilele noastre, din cauză că este așa de mică intenția. Noi trebuie să venim la ea cu un scop, cu un obiectiv bine definit, să știm ce urmărim.
  Mulți spun: „Biblia este atât de mare! Nu știu unde să încep și nu știu cum să continui“. De multe ori, lucrul acesta e spus cu seriozitate, în mod sincer. Și este adevărat că, dacă nu avem o metodă, negreșit vom eluda cele mai bune rezultate, chiar dacă vom petrece mult timp asupra Cărții.
  Campbell Morgan a declarat cândva: „Biblia poate fi citită de la Geneza capitolul 1 până la Apocalipsa capitolul 22, cu viteza lecturii de la amvon, în 78 de ore“. Un avocat a contestat aceasta. Morgan i-a spus să încerce înainte de a contesta. Avocatul s-a dus acasă și a citit Biblia în mai puțin de 80 de ore.
  Vrei să citești Biblia de la un capăt la altul? Rezervă-ți 80 de ore pentru ea. Planifică-ți un timp pentru aceasta. Cât timp poți să afectezi pentru ea în fiecare zi? Câte zile din săptămână? Este o propunere cât se poate de practică și ar trebui să fie primită chiar și de cei mai ocupați. Suntem cu toții ocupați, dar trebuie să ne „facem timp“. Trebuie să ne aranjăm viața de așa natură, încât să existe timp pentru Biblie. Dacă nu vom face așa, niciodată nu vom ajunge la cunoștința de preț a Cuvântului, care este posibilă și, într-adevăr, trebuincioasă. Biblia descoperă voia lui Dumnezeu, în așa fel încât să-l conducă pe om la El. Fiecare carte are o învăță- tură directă. Descoperiți care este această învățătură și conformați-vă ei. Acesta este scopul nostru. Noi ne vom ocupa de o singură carte în fiecare capitol.
  Acum Biblia, deși este o adevărată bibliotecă, mai este și „cartea cărților“. Este o măreață istorie, care se desfășoară de la început până la sfârșit. Există aici, fără îndoială, ceva fenomenal pentru literatură. Să presupunem, de exemplu, că ar trebui să parcurgeți marile domenii ale cunoașterii, cum ar fi: dreptul, istoria, filozofia, etica și profețiile, și ar trebui să comasați toate subiectele acestea foarte deosebite între ele într-o singură carte. Mai întâi de toate, ce nume i-ați da acestei cărți? Apoi, la ce unitate v-ați putea aștepta într-un asemenea talmeș-balmeș de subiecte? Un număr atât de mare și de variat de teme și stiluri ca cele întâlnite în Biblie, purtate de-a lungul nu doar a câtorva din istoriile popoarelor, ci peste veacuri, face ca să pară uimitor de mică posibilitatea vreunei unități. Nici un editor nu ar risca să publice o asemenea carte și chiar dacă ar face-o, nimeni nu i-ar cumpăra-o sau citi-o; și totuși, tocmai acest lucru este realizat în Biblie!

Fapte interesante despre Biblie
  LEGE în cărțile lui Moise
  ISTORIE în Samuel, Regi, Cronici, și în alte cărți 
  FILOZOFIE în Iov și Eclesiastul
  POEZIE în Psalmi și în Cântarea Cântărilor a lui Solomon 
  PROFEȚIE în Isaia, Ezechiel, Ieremia și în profeții mici 
  DOCTRINE în Epistole
  REVELAȚIE în Apocalipsa și în Daniel
  Nu uitați, că acestea ne-au fost date de către 40 de oameni diferiți, într-un inter-val de aproximativ 1.600 de ani. Toate acestea sunt prezentate și legate laolaltă, în cartea numită „Biblia“. Putem începe cu Geneza, citind până la capăt. Nu vom găsi nici o discordanță. Putem trece de la un stil literar la altul cu tot atâta ușurință cu care am citi o istorie scrisă de o singură mână și produsă de o singură Minte (2Pet. 1:21), deși nu e scrisă de o singură mână.
  Deși divină, ea este, deopotrivă, umană. Gândirea este divină, revelația este divină, exprimarea și comunicarea este omenească. Oameni sfinți (elementul uman) au vorbit, mânați de Duhul Sfânt (elementul divin) (2Pet. 1:21).
  Așadar, avem de-a face cu o carte deosebită de toate celelalte. Cartea, o revelație divină, o revelație progresivă, o revelație a lui Dumnezeu către om, comunicată prin oameni, se desfășoară lin, de la începuturile sale până la marele ei sfârșit. Departe, în Geneza, avem începuturile; în Apocalipsa avem finalul, iar de la Exod la Judecători vedem cum Și-a adus Dumnezeu la îndeplinire țelul Său. Nu ne putem dispensa de nici o parte a ei.
  Biblia ne poartă înapoi la trecutul necunoscut al eternității, iar profețiile sale ne duc spre viitor, iarăși necunoscut.
  Vechiul Testament este temelia; Noul Testament este suprastructura. O fundație nu are valoare dacă nu se construiește pe ea. Construcția este imposibilă fără fundație. Astfel, Vechiul și Noul Testament sunt esențiale unul altuia.
  „Noul e cuprins în Vechiul, Vechiul explicat în Noul. Noul e latent în Vechiul, Vechiul evident în Noul“.
  Vechiul și Noul Testament constituie o bibliotecă divină, o unitate sublimă, de la originile trecute până la evenimentele viitoare, cu desfășurările intermediare și alipirea celor două eternități.

O singură carte, o singură istorie, o singură relatare
  Biblia este o singură carte, o singură istorie, o singură relatare: relatarea Sa! În spatele a 10.000 de evenimente stă Dumnezeu, făuritorul istoriei, creatorul veacurilor. La un capăt al ei se învecinează cu eternitatea, la celălalt – cu eternitatea, iar între ele este timpul – Geneza, originile; Apocalipsa, finele și tot drumul dintre ele Dumnezeu elaborează. Putem merge până în cele mai mici detalii, pretutindeni, observând că există un țel major, care străbate veacurile, și anume planul veșnic al Atotputernicului Dumnezeu, de a răscumpăra o lume pierdută, năruită.
  Biblia este o singură carte, pe care dacă o împarți în texte, nu te mai poți aștepta să-i înțelegi divina ei revelație. Trebuie s-o vedem în totalitatea ei. Dumnezeu S-a străduit să ne dea o revelație progresivă, iar noi trebuie să ne străduim s-o citim, de la început până la sfârșit. Să nu-ți închipui că dacă citești câteva frânturi ici și colo, vei putea compensa munca consecutivă și adâncă de aprofundare a Bibliei însăși. Trebuie să ne întoarcem la Carte, și atunci nu ne vom mai permite s-o tratăm cu atâta ușurință. În definitiv. oricui i-ar fi rușine să citească orice altă carte, până și cel mai ușor roman, în felul acesta.
  Un alt mod în care putem studia Biblia este pe grupe: lege, istorie, poezie, profeții mari și mici, evangheliile, Faptele Apostolilor, epistolele și Apocalipsa. Aici, din nou, găsim o mare unitate, deoarece „în sulul Cărții este scris despre Mine“, spune Cristos. Toate Îl pun în lumină pe Rege!
  Fiecare carte are un mesaj și noi trebuie să ne străduim să aflăm care este acest mesaj. Citiți până când veți descoperi mesajul cărții. De exemplu, în Ioan este ușor să descoperi scopul. El este expus în Ioan 20:31. Nu întotdeauna este redat atât de clar, dar adevărul poate fi găsit.
  Într-un sens, ar trebui să tratăm Biblia ca pe orice altă carte, deși există un sens în care nu ar trebui să procedăm așa. Când luăm o carte din bibliotecă, niciodată nu o vom trata ca pe Biblie. Nu ne vom gândi niciodată să citim doar un paragraf, rezervând câte zece minute, citind puțin seara, puțin dimineața, și astfel lăsând să treacă săptămâni și chiar luni până vom termina de citit cartea. Nu-ți poți menține interesul în nici o povestire procedând astfel. Luați o poveste de dragoste, de exemplu. Natural vom începe de la capăt și vom citi până la sfârșit, afară numai de cazul în care, din curiozitate, vom deschide la urmă, pentru a vedea cum se sfârșește.

O poveste de dragoste
  Te apropii tu de Biblie cu o astfel de anticipație? O citești cu acest scop, cu această perseverență? Biblia nu este o colecție de texte disparate. Este o istorie, o revelație, care trebuie începută, continuată și terminată, tot așa cum începem și terminăm alte cărți.
  Nu te juca cu Biblia! N-o împărți în mici paragrafe devoționale, crezând apoi că le-ai înțeles mesajul. Nu glumi cu ea. Acest lucru poate fi scuzabil pentru cine știe ce suflet sărman, care abia știe să citească și care, deschizând Biblia, ia drept mesajul lui Dumnezeu un text la întâmplare, asupra căruia își oprește privirea. Mulți fac așa, dar Bibliei nu trebuie să i se dea o atare întrebuințare greșită. Noi trebuie să venim la ea rațional, cu bun simț. Crede ceea ce fiecare carte tratează despre un anumit lucru și citește-o (și recitește-o!), până ce vei afla care este acel lucru.
  Mai întâi citim Cartea, ca atare, iar nu citim cărți despre ea, nici nu recurgem la comentarii. Acestea își au locul și timpul lor, dar mai întâi oferă-i cărții prilejul de a vorbi ea însăși, de aș produce propria impresie; de a depune propria-i mărturie. Un om a primit una din acele Biblii având textul în partea de sus a paginii, iar în rest spațiul era ocupat de comentarii. I-a fost dată de un prieten, care, negreșit, a avut intenții bune. Când a fost întrebat mai târziu cum se descurcă cu ea, acesta a spus că textul biblic aruncă, într-adevăr, foarte multă lumină asupra comentariilor! Trist, dar adesea comentariile te abat din drum, în loc să te ducă la el.
  Nu dori să-ți pui ochelarii colorați ai părerilor omenești, pentru a citi prin inter- pretarea emisă de către alte minți. Lasă ca Duhul Sfânt Însuși să te învețe direct. Fiecare are dreptul de a o citi pentru el însuși. Nici o scriptură nu e de vreo inter- pretare particulară (II Petru 1:20).  Citește-o pentru a te lumina. Ea este o revelație și trebuie să vii umil, pentru a vedea strălucind voia Lui plăcută pe paginile ei.
  Până acum am studiat Biblia pe fragmente. Acum trebuie să ne întoarcem la citirea cărților ei în întregime, lăsând la o parte textele individuale. Nici o parte a vreunei cărți nu îți va da întregul mesaj al cărții.
  Cuvântul lui Dumnezeu este viață și fiecare parte este necesară la perfecțiunea întregului. Noi nu spunem că fiecare parte este la fel de importantă. Dacă m-ai întreba la ce sunt dispusă să renunț – la deget sau la ochi – desigur, m-aș despărți mai degrabă de deget. La fel este și cu Cuvântul lui Dumnezeu. Totul este necesar pentru a face întregul perfect, dar unele părți sunt mai valoroase decât altele. Nu poți scoate Cântarea Cântărilor lui Solomon, și să ai totuși o revelație perfectă. Nimeni nu va spune despre Cântarea Cântărilor că este comparabilă cu Evanghelia lui Ioan, dar ambele sunt părți ale unui organism; or, acest organism nu este complet, dacă lipsește din el vreo parte componentă.
  Biblia este un întreg, din care cauză ea nu poate fi falsificată. A adăuga ceva la ea sau a scoate ceva din ea ar strica perfecțiunea ei absolută (Apoc. 22:18-19). Canonul Scripturii este complet. Alte lucrări aruncă o lumină valoroasă asupra ei, dar numai aceasta singură rămâne valabilă și completă, toate părțile ei constitutive participând la perfecțiunea întregului.

Citiți o carte pe săptămână
  Așadar, ne apropiem de aceste cărți, considerându-le complete în ele înseși, și totuși păstrând în minte relația vitală între ceea ce precede și ceea ce urmează. Trebuie să citim doar una o dată. Citiți o carte într-o săptămână. Acum, să nu vă imaginați că aceasta e imposibil. Nu este! Cât timp afectați lecturii din 24 de ore? Cât timp ziarelor și revistelor? Cât timp rezervați citirii romanelor sau altor lecturi? Cât timp cheltuiți stând în fața televizorului? Nici cea mai lungă dintre aceste cărți ale Bibliei nu vă va lua mai mult decât timpul pe care-l afectați zilnic lecturii generale.
  Sunt unele cărți mai mari în Vechiul Testament, cum ar fi Geneza, Exodul, Deuteronomul sau Isaia, care s-ar putea să vă ia câteva ore de lectură atentă. Dacă și așa va fi prea mult, împărțiți-le în șapte părți egale, dar delimitați-vă lectura foarte strict. Nu lăsați ca timpul să vă facă să pierdeți impresia lăsată de prima lectură, înainte de a trece la a doua, și să nu credeți că veți putea înțelege conținutul și ideea principală a vreunei cărți din Biblie de la prima lectură.
  Să nu-ți închipui că plimbându-te doar pe coridoarele unei galerii de artă și privind câteva tablouri, la întâmplare, vei reuși să vezi galeria propriu-zisă. Da, vei vedea câteva tablouri de pe perete, dar nu vei ști ce exprimă acestea. Trebuie să te oprești, să zăbovești îndelung în fața picturii, studiind-o, dacă vrei s-o înțelegi.

Fapte mai interesante despre Biblie
  Dumnezeu, omul, păcatul, răscumpărarea, îndreptățirea, sfințirea. În două cuvinte – har, glorie. Într-un cuvânt – Isus.
  Cristos citează din 22 de cărți ale Vechiului Testament:
  În Matei sunt 19 citate din Vechiul Testament.
     Marcu, 15
     Luca, 25
     Ioan, 11
     Evrei, 85 (citate și aluzii) 
     Apocalipsa, 245
  „Cristos citează chiar pasajele cele mai evitate de criticii Bibliei – potopul, Lot, mana, șarpele de aramă, Iona“, a spus D. L. Moody.
  Numărul versetelor din Biblie – 31.102
  Numărul cuvintelor – 775.693 [în ediția King James, n.tr.] 
  Cel mai lung capitol – Psalmul 119
  Cel mai scurt capitol – Psalmul 117
  Este curios faptul că Ezra 7:21 conține toate literele alfabetului, cu excepția lui „j“ [n.tr.: în engleză].
  Cel mai lung verset – Estera 8:9 
  Cel mai scurt verset – In. 11:35
  Cea mai lungă carte din Vechiul Testament – Psalmii 
  Cea mai lungă carte din Noul Testament – Luca

CRISTOS, CUVÂNTUL VIU
  Vechiul Testament este relatarea despre o națiune (națiunea ebraică). Noul Testament este relatarea despre un Om (Fiul omului). Națiunea a fost întemeiată și crescută de Dumnezeu, cu scopul de a-L aduce pe Om în lume (Gen. 12:1-3).
  Dumnezeu Însuși a devenit om, pentru ca noi să știm ce să gândim atunci când ne gândim la Dumnezeu (In. 1:14; In. 14:9). Apariția Lui pe pământ este evenimentul central al întregii istorii. Vechiul Testament pregătește scena pentru aceasta. Noul Testament o descrie.
  Ca om, Cristos a trăit cea mai desăvârșită viață cunoscută vreodată. El a fost bun, tandru, blând, răbdător și plin de înțelegere. El a iubit oamenii. El a făcut minuni uimitoare, ca, de pildă, când a înmulțit pâinile, pentru a sătura mulțimile. Mulțimile obosite, chinuite și adânc mâhnite au venit la El, iar El le-a dat odihnă (Mt. 11:28-30). S-a spus că dacă toate faptele de bunătate pe care le-a făcut ar fi fost scrise, n-ar încăpea în toate cărțile de pe lume (In. 21:25).
  Apoi El a murit pentru a ridica păcatul lumii și pentru a deveni Mântuitorul oamenilor.
  Apoi El a înviat din morți. El este viu astăzi. El nu este doar un personaj istoric, ci este o Persoană vie – cel mai important fapt din istorie și cea mai vitală forță din lumea de astăzi. Și El promite viața veșnică tuturor celor care vin la El.
  Întreaga Biblie este clădită în jurul acestei istorii a lui Cristos și a promisiunilor Sale de a dărui viață veșnică oamenilor. A fost scrisă numai și numai ca noi s-o putem crede, cunoaște, înțelege, iubi, și să-L urmăm pe El.

Biblia – Cuvântul scris al lui Dumnezeu
  Făcând abstracție de orice teorie privitoare la inspirație sau teorii despre modul în care cărțile Bibliei au ajuns să ia forma actuală; și, de asemenea, de faptul că textele au suferit, probabil, multe schimbări, trecând prin mâinile multor editori și copiști; de asemenea, lăsând la o parte discuțiile privitoare la ce este istoric sau la ce s-ar putea să fie poetic, admite că Biblia este exact ceea ce pare a fi! Acceptă cărțile ei, așa cum le găsim în Biblie, ca unități, și studiază-le pentru a le cunoaște conținutul. Vei afla că există o unitate de gândire, care dovedește că o singură Minte a inspirat scrierea întregii serii de cărți și că ea poartă amprenta Autorului ei, că este, în toate privințele, CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU!

traducere Simion Motz și Doru Motz – folosit cu permisiune

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: