Eşti amabil sau inflamabil ?


În Evanghelia după Matei (capitolul 5 : 22) este primul loc din Noul Testament în care este folosit cuvântul nebun : 

Dar Eu vă spun că oricine

[1.] se mânie pe fratele său va cădea sub pedeapsa judecăţii ; şi oricine

[2.] va zice fratelui său : „Prostule !” va cădea sub pedeapsa Soborului ; iar oricine-i

[3.] va zice : „Nebunule !” va cădea sub pedeapsa focului gheenei”.

Citește în continuare „Eşti amabil sau inflamabil ?”

DESPRE FRICĂ ȘI SPERANȚĂ


Cu toții avem motive de îngrijorare și frică cu privire la noi, la locul de muncă, plata creditului, visele spulberate; însă cele mai mari motive de îngrijorare îi vizează pe cei dragi. 

Am trăit și experimentat sentimentul de frică ziua, când auzim de numărul crescând al îmbolnăvirilor, și noaptea, când capul nostru atinge așternutul, gata să pună deoparte pentru câteva ore îngrijorările zilei. Dacă reușim să ne odihnim, a doua zi ne izbește din nou realitatea și, din nou, ne cuprinde frica, întrucât ne gândim: „dacă iau virusul?” sau „dacă îl dau părinților mei?”. Ne este frică atunci când cineva stă prea aproape de noi, când este prea aglomerat la metrou, când e prea plin magazinul… Ne este frică chiar și pe stradă, în parc și în cartier. Suntem gata să „îi punem pe ceilalți la punct” dacă nu păstrează distanța socială. Dar cât mai putem trăi cu această frică?

Citește în continuare „DESPRE FRICĂ ȘI SPERANȚĂ”

Despre starea națiunii.


În urma cu ceva timp IRES adică Institutul Român pentru Evaluare și Strategie a făcut un studiu ce scoate la lumină câteva lucruri interesante și de pus pe gânduri. 90% din români cred în Dumnezeu dar numai 22% merg săptămânal la biserică. Doar 66% cred în viața după moarte dar numai 50% cred în învierea morților. În rai crede trei sferturi din populație, în iad ceva mai mult de jumătate. Unul din cinci români au un talisman norocos. Jumătate din cei chestionați au recunoscut că obișnuiesc să consulte horoscopul. Credința se manifestă mai pregnant la persoanele între 35 și 50 de ani, mai ales la femei. Aproape trei sferturi dintre români cred că există adevăr în fiecare religie. Acestea ar fi cifrele.

Hai să le traducem în megleno-română.Dumnezeu și biserica nu sunt obligatoriu asociate în mintea românilor. Poți fi un bun creștin și fără biserică. Îl poți avea pe Dumnezeu și fără să te închini, cumineci, asculți predici. Îl poți avea pe Dumnezeu pretutindeni. În discotecă, în bar, în sala unde tocmai ai avortat, în parcare așteptând tirul, în tribunal unde te judeci cu fratele tău. Dumnezeu pretutindeni și nicăieri. Dumnezeu fără biserică. Un părinte al bisericii zicea că nu poți avea pe Dumnezeu ca Tată dacă nu ai biserica drept mamă. Noi putem. Doar sunt atâția orfani de mamă …

Ce e viața după moarte dacă nu crezi în înviere? Vom fi un fel de zombi probabil. Un fel de Dracula dormind cu cuiul în piept. La noi în sat încă se mai bat cuie în inima mortului ca să nu vină acasă să-i sperie pe mioriticii rămași.Vom fi în rai pentru că iadul e incompatibil cu bunătatea lui Dumnezeu. Iar dacă raiul e și el îndepărtat putem să ni-l construim aici pe pământ. Un rai sigur. Mă mir că Martorii lui Iehova n-au câștigat mai mult teren. Dar încă nu-i târziu.

Creștinismul românesc e în esență un păgânism cosmetizat. Așa se explică mulțimea talismanelor și aviditatea citirii horoscopului. Ne e frică mai tare de pisica neagră decât de păcatul din noi. În Europa se vorbește despre descreștinare. La noi nu e cazul. Nu poți pierde ce n-ai avut. De aceea afirmăm senini și halucinanți că există adevăr în toate religiile. Pentru că nu-l cunoaștem pe al nostru. Pentru că nu avem termen de comparație. Pentru că preoții și pastorii nu predică Evanghelia. Primii cântă pe nas după ureche iar ceilalți emit păreri naive pe care le citesc de la amvon ca și pe cotele apelor Dunării. Credința se manifestă mai activ la cei între 35-50 de ani. La cine ați vrea să se manifeste? La cei bătrâni cu hardul șters de comuniști, injectați apoi cu materialismul științific sau la generația imbecilizată de Facebook și jocuri pe calculator? Ce mă doare cel mai tare în studiul acesta e că n-am reușit să zăresc în el nici o luminiță de speranță.

Preluat de la: Vladimir Pustan

Un lucru care-mi place…


Întoarcerea la Cuvânt


Luther zicea că-i omul unei singure cărți și se gândea desigur la Biblie, dar pe mine mă înspăimântă lucrul acesta, chiar dacă sună frumos. Oamenii unei singure cărți au adus multe nenorociri pământului acesta. Eu cred că Biblia e cea importantă carte pentru că e singura ce poate schimba omul. Din celelalte cărți luăm ce e bun și lucrul acesta ne poate deschide orizontul. Biblia însă ne deschide cerul.
Generația de azi nu mai citește Biblia pentru că ei nu mai citesc aproape nimic. Probabil că a ajuns prea facilă, prea la îndemână. Și astfel o Biblie plină de praf e drumul spre o viață mizerabilă. Poate nu înțelegeți tot din ea. Dar străduiți-vă să împliniți cât ați înțeles. Biblia nu se contrazice pe sine, ci ne contrazice pe noi și asta enervează. Ne mințim frumos crezând că-L putem iubi pe Hristos fără să iubim Cuvântul. Dar El e Cuvântul și tot atât suntem interesați de El cât suntem interesați de Cuvântul Lui.
Citiți Scriptura deoarece pentru a ajunge în cer nu există scurtături. Îndrăgostiți-vă de Autorul ei și atunci scrisoarea Lui de dragoste vi se va părea frumoasă…

Sursa : Vladimir Pustan

100 de ilustrații pentru predici (V)


1. şi va fi în voi!

Galileo: Eu sunt matematician, nu teolog!

Sagredo: Eşti OM! [aproape strigând]: Unde se găseşte Dumnezeu în sistemul tău cosmologic?

Galileo: În lăuntrul nostru. Sau – nicăieri. (Bertolt Brecht, Viaţa lui Galileo)

2. Centrul centrului

Fiica lui Alan Watts se plângea odată că nu putea vedea decât exteriorul lucrurilor. Şi cum se întâmpla că tocmai mâncau struguri, Watts a luat un cuţit şi a tăiat o boabă pe jumătate. Însă fiicei sale care acum gândea că reuşise să vadă în lăuntrul lucrurilor, i-a spus: „Să nu crezi că acesta este interiorul interiorului. E numai exteriorul interiorului.” Pentru a vedea „interiorul interiorului” ar fi trebuit să taie jumătăţile în sferturi ceea ce doar ar fi sigilat „interiorul interiorului” în optimi de boabă. Cu fiecare încercare de deschidere a centrului boabei de strugure, Watts nu reuşea decât să genereze alte „exterioare”, împingând „interiorul” şi mai adânc. (Calvin Miller, The Table of Inwardness, pag. 13)

3. Condiţionare

Nimeni nu poate avea o viaţă de rugăciune superioară calitativ timpului pe care în mod regulat îl pune deoparte pentru a se întâlni, singur, cu Dumnezeu. (Jack Taylor, Prayer….The Priority, pag. 80)

4.  Omul ca o amforă

Suntem vase. Dumnezeu ne-a creat ca receptacule ale Lui, dar, deşi Duhul este gata să ne inunde vieţile, mulţi rămân tot goi.

Carl Jung credea că nevroza majoră a timpului nostru este dată de absenţa lăuntricităţii. Serviciile divine, ca şi multe cărţi spirituale trădează o lipsă de adâncime. Peste tot vezi cărţi, casete audio şi video cu exerciţii de aerobică creştine, produse cosmetice creştine, diete creştine. Un show terapeutic creştin ne atrage către o Evanghelie a prosperităţii. (Calvin Miller,The Table of Inwardness, pag. 25)

5. El, nu eu…

În prefaţa la cartea sa Calea către desăvârşire, Sf. Teresa d’Avila implora biserica să înlăture din scrierile ei orice ar fi putut fi o ruşine pentru Hristos. Şi-l mai ruga pe părintele Presentado să-i corecteze, ba chiar să-i ardă scrierile dacă s-ar fi dovedit numai o mărturie a ambiţiilor personale. Sfânta ştia că Duhul nu ar fi locuit cu ea şi în ea dacă viaţa ei ar fi fost marcată de orgoliu.

Citește în continuare „100 de ilustrații pentru predici (V)”

100 de ilustrații pentru predici (IV)


1. Râsul

Cercetătorii de la Universitatea Michigan afirmă că în timp ce un copil râde, în medie, de 150 de ori pe zi, persoana adultă nu o face decât de circa 15 ori.

2. Legi încă în vigoare

În Waterloo, Nebraska, bărbierilor le este interzis să consume ceapă între orele 7 şi 19.

În Camel, New York, bărbaţii nu au voie să iasă în oraş purtând sacou şi pantaloni neasortaţi.

În Gary, Indiana, cetăţii nu au voie să meargă la cinema sau teatru şi să circule cu mijloacele de transport în comun, în primele 4 ore după ce au consumat usturoi.

În Comitatul Nicholas, Washington, Vancouver, clericii nu au voie să spună glume sau să relateze istorioare comice de la amvon.

În New Jersey, poţi fi arestat dacă sorbi supa în restaurant.

În Corvallis, Oregon, tinerele femei nu au voie să bea cafea după ora 6 p.m.

În Baltimore, nu poate fi comercializat decât „lapte curat, nemodificat, nesofisticat şi sănătos”.

3. Secretul unui conducător

Citește în continuare „100 de ilustrații pentru predici (IV)”

Cutremurătoarea poveste din spatele cântecului: M-am hotărât să-L urmez pe Isus (I Have Decided to Follow Jesus)


În urma cu aproximativ 150 de ani, a avut loc o mare trezire în Wales, Anglia. Ca rezultat al acestei mari treziri, misionari din Anglia și Germania au început să meargă în Nord-Estul Indiei ca sa răspândească evanghelia. La momentul respectiv, nord-estul Indiei nu era împărțit  în mai multe state cum este astăzi. Regiunea era cunoscuta sub numele de Assam şi era formată din sute de triburi. Comunitățile tribale erau prin natura lor primitive şi agresive. Aceste triburi mai erau numite și “Colecționarii de capete” din pricina obiceiului lor social în care bărbații trebuiau să colecționeze cât mai multe capete posibil. Puterea unui bărbat și abilitatea de ași proteja soția erau evaluate prin numărul de capete colecționate.

Într-o astfel de comunitate a ajuns un grup de misionari din Wales răspândind mesajul dragostei, păcii și speranței în Isus Hristos. Firește ei nu au fost bine veniți dar  în cele din urma au reușit sa convertească o familie la creștinism. Bărbatul, soția și  cei doi băieței ai lor. Credința acestui bărbat era asa de puternica încât oamenii din trib au început sa-L accepte pe Isus Hristos. Supărat, șeful tribului după ce a strâns tot tribul la un loc, a tarat în mijloc această familie care crease atâta zarvă.

Citește în continuare „Cutremurătoarea poveste din spatele cântecului: M-am hotărât să-L urmez pe Isus (I Have Decided to Follow Jesus)”

Poți vedea mai mult…pe genunchi!


Poți vedea mai multe de pe genunchi, decât ai putea vedea de pe înălțimea picioarelor tale!

100 de ilustrații pentru predici (III)


1. Îmbogăţire prin dăruire

În ultima parte a sec. 17, predicatorul german pietist August H. Francke a înfiinţat un orfelinat pentru copiii abandonaţi din Halle. Într-o zi, Franckle era în nevoie disperată de fonduri pentru continuarea lucrării sale, când, o văduvă creştină, săracă, a venit la uşa lui şi l-a rugat să o ajute cu un ducat (monedă de aur). Din cauza situaţiei financiare personale, Frankle a fost nevoit să îi spună, politicos şi cu părere de rău, că nu o poate ajuta. Descurajată, femeia a început să plângă. Mişcat de lacrimile ei, Franckle a rugat-o să aştepte acolo cât timp el se va ruga în camera alăturată. În timp ce Frankle cerea călăuzirea lui Dumnezeu, a simţit că Duhul Sfânt dorea să revină asupra refuzului de a ajuta femeia. Astfel, cu încredere că Dumnezeu va purta de grijă şi nevoilor lui, a dat văduvei banii ceruţi. Două dimineţi mai târziu, a primit o scrisoare de mulţumire de la văduvă care îi mărturisea că în urma generozităţii lui, s-a ruga Domnului să Îşi reverse binecuvântarea asupra orfelinatului. În aceeaşi zi, Frankle a primit 12 ducaţi de o doamnă bogată şi alţi doi, de la un prieten din Suedia. Deja considera că a fost prea răsplătit pentru gestul său, însă nu a trecut mult timp şi i s-a comunicat că orfelinatul urma să primească 500 de piese de aur din veniturile proprietăţii prinţului Lodewyk van Wurtenburg. La auzul acestei veşti, Frankle a plâns cu recunoştinţă. Prin sacrificiul făcut pentru a ajuta o văduvă nevoiaşă, Frankle s-a îmbogăţit, nicidecum nu a sărăcit.

2. Dăruirea zecimii

J. L. Kraft, care ani de-a rândul a dăruit în jur de 25% din profit,  pentru diverse cauze creştine, spunea: „Singura investiţie care mi-a adus mereu profituri tot mai mari au fost banii pe care i-am dat Domnului.”

J.D. Rockefeller spunea: „Nu aş fi reuşit niciodată să dau zecime din primul meu milion de dolari dacă nu aş fi dat zecime din primul meu salariu de 1,5 dolari pe săptămână.”

3. Dăruirea

Dăruieşte cât trăieşti, ca să ştii la cine ajung darurile tale.

Citește în continuare „100 de ilustrații pentru predici (III)”

Tată nu sta nepăsător!


Lăudaţi pe Domnul! Ferice de omul care se teme de Domnul şi care are o mare plăcere pentru poruncile Lui! (Psalmii 112:1)

Pe măsură ce fibra morală a societății din jurul nostru se destramă, nevoia ca bărbații și femeile creștine să trăiască o viață de neprihănire devine tot mai mare pe zi ce trece. Deseori, se pare că biserica se află doar la câțiva pași de acceptarea ideilor și practicilor lumești.

Nevoia ca tații să-și ocupe locul ce lise cuvine în familie este mai mare ca niciodată. Acum este timpul să ne creștem copii în „mustrarea și învățătura Domnului” (Efeseni 6:4)

Dumnezeu să aibă milă de noi dacă nu vedem nimic greșit în faptul că avem o inimă împărțită şi nepăsătoare. Dacă suntem de părerea că putem trăi în continuare cu un picior în lume şi cu altul în biserică sau că ne putem petrece tot timpul cu afacerile sau cu hobby-urile noastre, vom accelera astfel decăderea societății.
Preocuparea noastră cea mai mare trebuie să fie aceea de a-L sluji pe Domnul nostru Isus Hristos cu toată inima noastră. Acum este vremea ca noi, tații, s-o cinstim şi s-o iubim pe mama copiilor noștri. Trebuie să fim bărbați disciplinați. Astăzi este vremea în care copiii noștri au nevoie de timpul și de atenția noastră. Acesta este momentul în care trebuie să-i călăuzim, astfel încât ei să poată spune nu păcatului şi să se supună autorității părinților lor.
Trebuie să-i învățăm pe copiii noștri doctrinele biblice precum non-rezistența, separarea de lume, separarea dintre biserică și stat, supunerea fată de autorități şi trăirea unei vieți pline de Duhul Sfânt. Să urmam exemplu lui Iov şi să stăm în spărtură, rugându-ne zilnic pentru copiii noștri. Dacă nu ne asumăm responsabilitatea de a-i educa, lumea o va face. Atunci nu va fi
vina politicienilor, nici a liderilor bisericii, ci a noastră. Doamne, ajută-ne să nu stăm nepăsători în fața acestei îndatoriri!

Kenneth Nolt – New Holland, PA

O întrebare la care să medităm: Ți-ar place ca pruncii tăi să fie exact ceea ce ești tu în clipa aceasta? Ești mulțumit de cât te rogi, citești Biblia, cum slujești, ce fel de preot ești în casa ta? Îți place imaginea pe care o vezi? Dacă nu, spune: Doamne, schimbă-mă! Fă-mă un tată bun, o mamă bună, numai Tu mă poți face așa!

Siguranța și pacea se vor face simțite în casa în care tatăl
își asumă responsabilitățile cu seriozitate.

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: