Neașteptata întorsătură a vieţii | Atunci când Dumnezeu zăbovește

Neașteptata întorsătură a vieţii este o confesiune care merită citită oricând, dar mai ales atunci când cititorul ajunge el însuși pe un drum de pe care au dispărut toate indicatoarele.

Autorul cărţii, pastorul David Jeremiah, explorează izbânzile și hăţișurile luptei sale cu cancerul. Recunoașterea temerilor care l-au măcinat în timpul bolii, a sentimentului de nesiguranţă, a dorinţei tăioase ca viaţa să revină pe făgașul ei sunt parte din răspunsurile pe care Jeremiah le oferă la întrebările rostite sau nerostite ale celor care au urmărit modul în care credinţa despre care a predicat o viaţă rezistă acestei crize.

Ultimul om din apă

Nu este deloc ușor să înţelegi sacrificiul de sine, capacitatea unor oameni de a pune viaţa altora mai presus de propria viaţă.

Și, dacă într-o anumită măsură poate fi explicat atunci când cei salvaţi sunt rude sau prieteni, sacrificiul este și mai greu de înţeles atunci când este făcut pentru niște necunoscuţi.

Era o zi cumplit de rece, 13 ianuarie 1982, iar pasagerii unei curse Air Florida se îmbarcau în aeronava care avea să-i ducă din Washington D.C. pe coasta călduroasă a Floridei. Erau fericiţi că aeroportul se redeschisese, după ce, în cursul dimineţii, timp de câteva ore bune, o furtună puternică de zăpadă provocase anularea tuturor zborurilor.

Dezrobirea unui om liber

Louis Zamperini a simţit de atâtea ori mirosul straniu al morţii, încât a fost la un pas să își piardă minţile. A supravieţuit însă și, alegând să ierte impardonabilul, a reușit să inspire unei lumi întregi viaţă.

Louis Silvie „Louie“ Zamperini, al doilea dintre cei patru copii ai unei familii catolice de imigranţi italieni din America, a fost un copil-problemă, după cum recunoștea el însuși de fiecare dată când era rugat să-și povestească viaţa. Lipsa opţiunilor de socializare în afara familiei l-a sălbăticit.

Când Diavolul îți cumpără tăcerea…

“Nemții” au tăcut când au aflat că Zyklon B, gazul ucigaș din camerele de gazare, e folosit pentru a ucide oameni. Au continuat să vândă trupelor SS acest gaz nimicitor pe bază de acid cianhidric. Ce conta pentru producătorii gazului era să iasă banul, nu conta că oamenii erau uciși pe capete. Mass media și lumea filmului făcea propagandă criminalului sistem deși îi știa “secretele” dureroase, dar ce mai conta ce face sistemul, milioanele de mărci îi îmbogățeau pe patroni din mass media, pe jurnaliști, actori și regizori. Ce mai conta ce susțin, banul să iasă.

Eşti amabil sau inflamabil ?

În Evanghelia după Matei (capitolul 5 : 22) este primul loc din Noul Testament în care este folosit cuvântul nebun : 

„Dar Eu vă spun că oricine

[1.] se mânie pe fratele său va cădea sub pedeapsa judecăţii ; şi oricine

[2.] va zice fratelui său : „Prostule !” va cădea sub pedeapsa Soborului ; iar oricine-i

[3.] va zice : „Nebunule !” va cădea sub pedeapsa focului gheenei”.

DESPRE FRICĂ ȘI SPERANȚĂ

Cu toții avem motive de îngrijorare și frică cu privire la noi, la locul de muncă, plata creditului, visele spulberate; însă cele mai mari motive de îngrijorare îi vizează pe cei dragi. 

Am trăit și experimentat sentimentul de frică ziua, când auzim de numărul crescând al îmbolnăvirilor, și noaptea, când capul nostru atinge așternutul, gata să pună deoparte pentru câteva ore îngrijorările zilei. Dacă reușim să ne odihnim, a doua zi ne izbește din nou realitatea și, din nou, ne cuprinde frica, întrucât ne gândim: „dacă iau virusul?” sau „dacă îl dau părinților mei?”. Ne este frică atunci când cineva stă prea aproape de noi, când este prea aglomerat la metrou, când e prea plin magazinul… Ne este frică chiar și pe stradă, în parc și în cartier. Suntem gata să „îi punem pe ceilalți la punct” dacă nu păstrează distanța socială. Dar cât mai putem trăi cu această frică?

Despre starea națiunii.

În urma cu ceva timp IRES adică Institutul Român pentru Evaluare și Strategie a făcut un studiu ce scoate la lumină câteva lucruri interesante și de pus pe gânduri. 90% din români cred în Dumnezeu dar numai 22% merg săptămânal la biserică. Doar 66% cred în viața după moarte dar numai 50% cred în învierea morților. În rai crede trei sferturi din populație, în iad ceva mai mult de jumătate. Unul din cinci români au un talisman norocos. Jumătate din cei chestionați au recunoscut că obișnuiesc să consulte horoscopul. Credința se manifestă mai pregnant la persoanele între 35 și 50 de ani, mai ales la femei. Aproape trei sferturi dintre români cred că există adevăr în fiecare religie. Acestea ar fi cifrele.

Hai să le traducem în megleno-română.Dumnezeu și biserica nu sunt obligatoriu asociate în mintea românilor. Poți fi un bun creștin și fără biserică. Îl poți avea pe Dumnezeu și fără să te închini, cumineci, asculți predici. Îl poți avea pe Dumnezeu pretutindeni. În discotecă, în bar, în sala unde tocmai ai avortat, în parcare așteptând tirul, în tribunal unde te judeci cu fratele tău. Dumnezeu pretutindeni și nicăieri. Dumnezeu fără biserică. Un părinte al bisericii zicea că nu poți avea pe Dumnezeu ca Tată dacă nu ai biserica drept mamă. Noi putem. Doar sunt atâția orfani de mamă …

Ce e viața după moarte dacă nu crezi în înviere? Vom fi un fel de zombi probabil. Un fel de Dracula dormind cu cuiul în piept. La noi în sat încă se mai bat cuie în inima mortului ca să nu vină acasă să-i sperie pe mioriticii rămași.Vom fi în rai pentru că iadul e incompatibil cu bunătatea lui Dumnezeu. Iar dacă raiul e și el îndepărtat putem să ni-l construim aici pe pământ. Un rai sigur. Mă mir că Martorii lui Iehova n-au câștigat mai mult teren. Dar încă nu-i târziu.

Creștinismul românesc e în esență un păgânism cosmetizat. Așa se explică mulțimea talismanelor și aviditatea citirii horoscopului. Ne e frică mai tare de pisica neagră decât de păcatul din noi. În Europa se vorbește despre descreștinare. La noi nu e cazul. Nu poți pierde ce n-ai avut. De aceea afirmăm senini și halucinanți că există adevăr în toate religiile. Pentru că nu-l cunoaștem pe al nostru. Pentru că nu avem termen de comparație. Pentru că preoții și pastorii nu predică Evanghelia. Primii cântă pe nas după ureche iar ceilalți emit păreri naive pe care le citesc de la amvon ca și pe cotele apelor Dunării. Credința se manifestă mai activ la cei între 35-50 de ani. La cine ați vrea să se manifeste? La cei bătrâni cu hardul șters de comuniști, injectați apoi cu materialismul științific sau la generația imbecilizată de Facebook și jocuri pe calculator? Ce mă doare cel mai tare în studiul acesta e că n-am reușit să zăresc în el nici o luminiță de speranță.

Preluat de la: Vladimir Pustan

Intervenție Divină în Marea Egee: refugiații care traversau într-o ambarcațiune au ajuns în siguranță pe uscat

Marturia lui Erick Schenkel, director executiv al Proiectului de Film – ISUS, a surprins pe multi oameni din Europa si din intreaga lume.

Omul a declarat ca misiunea sa actuala este acela de a invata si de a aduce la Dumnezeu un grup de refugiati care pretind ca L-au vazut pe Isus in Marea Egee, relateaza The Christian Post, preluat de Actualidad Cristiana.

Refugiatii se aflau intr-o barca ca oricare alta din zecile de ambarcatiuni care fac lunar trecerea din Africa de Nord in Grecia. Vantul puternic si valurile mari amenintau sa rastoarne barca plina de imigranti care fugeau din tara lor din cauza razboiului.

Toata lumea de la bordul ambarcatiunii stia ca multi altii in aceleasi conditii si-au pierdut viata in timpul traversarii.

Refugiatii se temeau si erau in pragul disperarii. „Dar oamenii din barca au inceput sa strige catre Dumnezeu cu voce tare. Deodata, o aparitie divina si-a facut aparitia in preajma lor”, spune Schenkel.

„Toti din barca si-au dat seama ca era Isus”, a adaugat el, precizand ca acestia au auzit cum a vorbit cu marea si valurile s-au calmat imediat, salvand astfel viata imigrantilor.

„Din acel moment, marea era calma si linistita, iar oamenii au ajuns in siguranta pe uscat”.Cateva saptamani mai tarziu, refugiatii au fost vizitati de crestini care au auzit intamplarea lor si care s-au oferit sa ii ajute in ucenicie si studiul biblic.

Liderul grupei de studiu la care participa imigrantii este un fost jihadist, care a avut de asemenea, o experienta puternica in urma careia s-a convertit.

Pentru Schenkel, fost pastor si liderul proiectului filmului Isus, incredibila poveste reprezinta un ecou al episodului descris in Evanghelii, cand Isus a calmat o furtuna pe Marea Galileii (Marcu 4:37).

Desi nu a dat detalii cu privire la cine sunt acesti refugiati, Schenkel insista asupra faptului ca exista un scop pentru care toti cei care au fost in barca si au scapat nevatamati, urmeaza sa devina ucenici ai Celui care are toata puterea.

Nu lăsa tradiția să ia locul lui Isus

Paștele nu este despre oua, iepuri, cozonac sau dulciuri.
Nu lăsa tradiția să ia locul lui Isus în mintea și inima ta!

Amintiți-vă mai bine de Domnul Isus și de Jertfa de la Golgota, de suferințele îndurate de El pentru noi oamenii și pentru mântuirea noastră! Nu-L întristați pe Domnul prin necredință și nepăsare!

Citiți acest pasaj

10 sfaturi pentru părinți

Dumnezeu ne-a lăsat copiii deşi nu ştim cum să-i creştem. Uneori plozii ne sâcâie, alteori ne încântă. Fac prostii şi-i iertăm. Ei ne învaţă să fim părinţi. Fără copiii noştri am rămâne noi copii. Fără ei n-am înţelege dragostea lui Dumnezeu de Tată.  Şi nici durerea Sa. Pruncii sunt ca săgeţile în mâna unui arcaş.

Atenţie: nu încordaţi arcul după ce aţi tras săgeata! Nu se poate întoarce înapoi!Nu-i suficient să le cumpăraţi jucării. Lego-urile, maşinuţele, şi nici iPad-urile nu-i fac fericiţi. Jocurile nu iubesc. Ele decât le consumă timpul. Îi fac insensibili. Nu de like-uri au nevoie pruncii, ci

Pentru prieteni. Si nu numai…

Doi soldați în tranșee. ”De ce se bat oamenii în război?” ”Pentru că se supără două țări.”

”Adică, două bucăți de pământ?” ”Nu, oamenii din ele.”

Cel de-al doilea soldat, lăsă pușca jos și sări afară. ”Atunci eu plec, că nu-s supărat pe nimeni.” 🙂

Să nu fiți supărați pe nimeni anul care ne stă în față. Să iertați azi ce aveți de iertat…