Esența reformării familiei

de Jim Elliff

 Puritanii, pentru multa vreme neîntelesi de altii, aveau o conceptie exceptionala despre familie. Putem învata de la ei chiar daca am putea sa nu fim de acord cu tot ceea ce ei au spus. Adesea ei vorbeau despre familie ca despre “mica biserica”, si despre tata ca despre pastorul micii lui turme. Lewis Bayly a spus: „Ceea ce predicatorul este la amvon, aceea este tatal crestin în familia lui”. Închinarea în familie este rezultatul natural al unei astfel de conceptii.

Practica închinarii în familie (cu sau fara copii în casa) este la fel de uitata în biserica de astazi pe cât praf avem în podurile caselor noastre, însa aceasta metoda simpla si eficienta de restaurare a spiritualitatii în familie este cel mai puternic instrument pe care îl avem la dispozitie – si oricare dintre noi îl poate folosi!

DE CE ESTE ÎNCHINAREA ÎN FAMILIE ATÂT DE IMPORTANTA?

Tată nu sta nepăsător!

Lăudaţi pe Domnul! Ferice de omul care se teme de Domnul şi care are o mare plăcere pentru poruncile Lui! (Psalmii 112:1)

Pe măsură ce fibra morală a societății din jurul nostru se destramă, nevoia ca bărbații și femeile creștine să trăiască o viață de neprihănire devine tot mai mare pe zi ce trece. Deseori, se pare că biserica se află doar la câțiva pași de acceptarea ideilor și practicilor lumești.

Nevoia ca tații să-și ocupe locul ce lise cuvine în familie este mai mare ca niciodată. Acum este timpul să ne creștem copii în „mustrarea și învățătura Domnului” (Efeseni 6:4)

Dumnezeu să aibă milă de noi dacă nu vedem nimic greșit în faptul că avem o inimă împărțită şi nepăsătoare. Dacă suntem de părerea că putem trăi în continuare cu un picior în lume şi cu altul în biserică sau că ne putem petrece tot timpul cu afacerile sau cu hobby-urile noastre, vom accelera astfel decăderea societății.
Preocuparea noastră cea mai mare trebuie să fie aceea de a-L sluji pe Domnul nostru Isus Hristos cu toată inima noastră. Acum este vremea ca noi, tații, s-o cinstim şi s-o iubim pe mama copiilor noștri. Trebuie să fim bărbați disciplinați. Astăzi este vremea în care copiii noștri au nevoie de timpul și de atenția noastră. Acesta este momentul în care trebuie să-i călăuzim, astfel încât ei să poată spune nu păcatului şi să se supună autorității părinților lor.
Trebuie să-i învățăm pe copiii noștri doctrinele biblice precum non-rezistența, separarea de lume, separarea dintre biserică și stat, supunerea fată de autorități şi trăirea unei vieți pline de Duhul Sfânt. Să urmam exemplu lui Iov şi să stăm în spărtură, rugându-ne zilnic pentru copiii noștri. Dacă nu ne asumăm responsabilitatea de a-i educa, lumea o va face. Atunci nu va fi
vina politicienilor, nici a liderilor bisericii, ci a noastră. Doamne, ajută-ne să nu stăm nepăsători în fața acestei îndatoriri!

Kenneth Nolt – New Holland, PA

O întrebare la care să medităm: Ți-ar place ca pruncii tăi să fie exact ceea ce ești tu în clipa aceasta? Ești mulțumit de cât te rogi, citești Biblia, cum slujești, ce fel de preot ești în casa ta? Îți place imaginea pe care o vezi? Dacă nu, spune: Doamne, schimbă-mă! Fă-mă un tată bun, o mamă bună, numai Tu mă poți face așa!

Siguranța și pacea se vor face simțite în casa în care tatăl
își asumă responsabilitățile cu seriozitate.

10 sfaturi pentru părinți

Dumnezeu ne-a lăsat copiii deşi nu ştim cum să-i creştem. Uneori plozii ne sâcâie, alteori ne încântă. Fac prostii şi-i iertăm. Ei ne învaţă să fim părinţi. Fără copiii noştri am rămâne noi copii. Fără ei n-am înţelege dragostea lui Dumnezeu de Tată.  Şi nici durerea Sa. Pruncii sunt ca săgeţile în mâna unui arcaş.

Atenţie: nu încordaţi arcul după ce aţi tras săgeata! Nu se poate întoarce înapoi!Nu-i suficient să le cumpăraţi jucării. Lego-urile, maşinuţele, şi nici iPad-urile nu-i fac fericiţi. Jocurile nu iubesc. Ele decât le consumă timpul. Îi fac insensibili. Nu de like-uri au nevoie pruncii, ci

Vladimir Pustan – O familie fericită

Scrisoarea lui Dumnezeu logodnicilor

Femeia pe care o ai alături, emoționată, cu rochia albă, este a Mea.

Eu am creat-o. Eu i-am vrut binele de la început; înainte de tine și după tine. Pentru ea nu am ezitat să-mi dau viața. Ți-o încredințez. O vei lua din mâinile mele și vei fi responsabil. Când ai întâlnit-o ai găsit-o frumoasă și te-ai îndrăgostit de ea.

Mâinile mele au modelat frumusețea sa, inima Mea este cea care a pus în ea tandrețea și iubirea, e înțelepciunea Mea cea care a creat sensibilitatea ei și inteligența ei și toate calitățile frumoase pe care le-ai văzut la ea.

Dar nu ajunge că te bucuri de fascinația ei. Va trebui să te implici să răspunzi nevoilor ei, dorințelor ei. Îți vei da seama că are nevoie de multe lucruri: are nevoie de casă, de haine, de veselie, de bucurie, de echilibru psihic, de raporturi umane, de afectivitate și tandrețe, de prezența umană și de dialog, de raporturi sociale și familiale, de satisfacție în muncă și de multe alte lucruri.

Dar va trebui să-ți dai seama că are înainte de toate nevoie de Mine, și de

Ce ar trebui să urmăresc la un soț?

 

Atunci când o femeie creștină este în căutarea unui soț, ea ar trebui să caute un om „după inima lui Dumnezeu” (Fapte 13.22). Cea mai importantă relație pe care o avem fiecare dintre noi este relația noastră personală cu Domnul Isus Cristos.

Această relație vine înaintea tuturor celorlalte. Dacă relația noastră pe verticală cu Domnul este așa cum ar trebui să fie, atunci relațiile noastre pe orizontală vor reflecta această realitate. Prin urmare, un potențial soț ar trebui să fie un om care are în centrul atenției umblarea în ascultare de Cuvântul lui Dumnezeu și care caută să trăiască în așa fel încât viața lui să-I aducă glorie lui Dumnezeu (1 Corinteni 10.31).

Ce alte calități ar trebui să urmărim? Apostolul Pavel ne dă calitățile pe care ar trebui să le urmărim la un soț în 1 Timotei, capitolul 3

Ce ar trebui să urmăresc la o soție?

Cea mai importantă relație personală pe care o poate avea un om, în afara relației lui spirituale cu Dumnezeu, prin Domnul Isus Cristos, este relația cu soția sa.

În procesul căutării unei soții, cel mai înalt principiu este să cauți o femeie cu o credință personală în Isus Cristos. Apostolul Pavel ne spune să nu fim „înjugați la un jug nepotrivit” cu necredincioșii (2 Corinteni 6.14). Dacă un bărbat și o femeie nu sunt în înțelegere deplină în această chestiune crucială, nu poate avea loc o căsătorie evlavioasă și împlinitoare.

Totuși, căsătoria cu un om credincios nu garantează experiența deplină de a fi „înjugat la un jug potrivit”. Faptul că o femeie este creștină nu înseamnă că este în mod necesar o potrivire bună pentru tine din punct de vedere spiritual. Are ea aceleași

SECRETUL FERICIRII ÎN FAMILIE

Cine nu-şi doreşte fericirea în cămin? Cine nu-şi doreşte acea stare de împlinire, de satisfacţie, de ambianţă plăcută… acea stare pe care adeseori o definim ca fiind: “Colţul de Rai.” Toţi ne dorim cu adevărat fericirea în căminul nostru. Cu părere de rău însă, trebuie să recunoaştem faptul că această “stare de spirit” este foarte rar întâlnită astăzi în sânul familiei sau, în unele cazuri, de ce să n-o recunoaştem, este inexistentă.

Acolo unde fericirea nu este, s-a întâmplat ceva, ceva nu este la locul lui, ceva lipseşte; situaţia trebuie analizată s-au inversat priorităţile, trebuiesc reaşezate.

Secretul fericirii în viaţa de familie este definit doar de Dumnezeu. Marele predicator, C. H. Spurgeon, spunea: “Când căminul este condus după Cuvântul lui Dumnezeu, îngerii ar putea să ne fie musafiri şi nu s-ar simţii în afara elementului lor.” Un asemenea cămin ar dori Dumnezeu să avem.

Subliniam mai sus următorul aspect: Acolo unde priorităţile au fost inversate în viaţa de familie, fericirea devine inexistentă. Pot fi bani, case, propietăţi, locuri de muncă, sănătate, frumuseţe, etc. Fericirea este departe de a  fi întâlnită.

În gramatica limbii ebraice, ordinea pronumelor personale este diferită de ordinea pronumelor personale din limba română şi chiar a multor limbi, inclusiv a limbii engleze. Dacă în limba română persoana I este Eu,  în limba ebraică persoana I  este El (adică persoana  a-III în limba română).

Da, Dumnezeu a dorit ca poporul Său să fie diferit în multe aspecte tocmai pentru a fi fericit. Cuvântul lui Dumnezeu ne destăinuie secretul fericirii în cămin

POVARA IUBIRII

În unul din războaiele ce-au măcinat Europa în secolul XVII a fost cucerită o cetate. Regele biruitor a hotărât că pentru păcatul ne-predării la timp toți bărbații din cetate să fie uciși. Femeile puteau să plece luând cu ele ca bagaj ce puteau ține în spate.

Au lăsat aurul și hainele, plitele de bucătărie și trusele de machiaj jos și fiecare și-au luat în spinare tații, soții sau băieții.

Așa au ieșit pe poarta cetății. Cocârjate de dulcea povară. Pentru că dragostea înseamnă să porți în spate poverile celui de lângă tine. Cu om cu tot.

Dragostea nu-i numai un sentiment sau substantiv ci și un verb ce înseamnă acțiune. Faptele iubirii. Dragostea ce cară în spate într-o lume în care fiecare își ține mâinile adânc împlântate în buzunarele personale.

Cei ce n-au cunoscut povara iubirii nu știu ce e iubirea.

Autor: Vladimir Pustan

 

Riscuri pe drumul căsătoriei

Biblia prezintă multe familii, cu bucuriile şi frământările lor, şi toate acestea constituie o sursă inepuizabilă de exemple pentru familiile contemporane. Prin aceste exemple Dumnezeu ne învaţă că viaţa este o luptă şi căsătoria este aşa cum o face fiecare pereche. Viaţa de familie este frumoasă şi fericită doar în măsura în care fiecare cuplu ştie să o facă frumoasă şi fericită, în mijlocul dificultăţilor şi provocărilor vieţii. Familia lui Avraam şi Sara este una dintre cele mai proeminente din Biblie şi cea mai mare parte a istoriei acestei familii se desfăsoară în emigraţie, motiv pentru care este de folos să învăţăm din experienţele lor. Căsătoria este în primul rând o performanţă de adaptare a soţilor, unul cu celălalt, şi apoi o adaptare a familiei la experienţele şi examenele vieţii.

Căsătoria este o alegere şi orice alegere este un risc asumat.

I. RISCUL ADVERSITĂŢII PE DRUMUL SPRE CANAAN

Viaţa de familie este asemenea unei călătorii, o călătorie spre canaanul ceresc. Viaţa de familie este o relaţie pe viaţă şi orice diferenţă dintre soţi necesită un efort suplimentar de adaptare. Viaţa de familie este o relaţie restrânsă, compusă din soţ şi soţie sau părinţi şi copii. În acelaşi timp, viaţa de familie este o relaţie extinsă compusă din părinţi, copii şi tot felul de rude. Avraam a plecat spre Canaan nu doar cu soţia sa Sara, ci însoţit de tatăl său Terah, de nepotul său Lot şi de mulţi robi şi roabe. În familia extinsă riscul adversităţii este mai mare decât în familia restrânsă, din cauza sferelor diferite de interes. Pentru Avraam a fost un examen de caracter să întârzie călătoria din cauza tatălui său Terah şi să gestioneze cu maturitate conflictul apărut între robii lui şi robii nepotului său Lot. Nici o familie nu poate evita conflictele, însă le poate gestiona cu maturitate, înţelepciune, răbdare şi descernământ. Ar fi fost simplu pentru Avraam să se plângă de lăcomia, lipsa de respect şi oportunismul lui Lot, însă maturitatea lui spirituală l-a ajutat să evite conflictul în relaţia cu nepotul său.

II. RISCUL COMPROMISULUI PE DRUMUL SPRE CANAAN

Deşi este trimis de Dumnezeu în Canaan, Avraam se confruntă cu seceta şi foametea. Sub presiunea lipsurilor, Avraam acceptă compromisul schimbării direcţiei, şi în loc de Canaan se îndreaptă spre Egipt. Într-un moment de neîncredere în resursele lui Dumnezeu care l-a trimis în Canaan, Avraam găseşte soluţia unui compromis. Nu ar fi fost Dumnezeu în stare să-i ofere hrană pentru el şi familia lui ? Ba da, însă Avraam nu a mai avut răbdare, nu a mai avut încredere, şi s-a simţit responsabil să găsească o soluţie diferită de planul divin. A reuşit să evite riscul adversităţii, dar nu a putut evita riscul compromisului. Nu l-a ascultat pe Dumnezeu, a minţit, şi-a expus soţia, punându-şi viaţa şi misiunea în pericol. Pentru fiecare familie viaţa este o luptă, o înşiruire fără sfârşit de riscuri care trebuie evitate. Pentru fiecare familie viaţa este un drum, un drum lung presărat cu ispitele adversităţii şi compromisului. Fiecare familie va alege ce să facă pe drumul spre canaanul ceresc, şi cum să evite riscurile cu care se confruntă.

Cât despre noi şi familiile noastre, alegem să urmăm drumul spre cer, alegem să evităm cu înţelepciune riscurile la care ne expune viaţa în general, şi viaţa de familie în special.

 

Autor: Luigi Mițoi

Ce spune Biblia despre bărbați?

Calitatea bărbaților, soților și taților este demonstrată în conducerea vieții, a familiei și a națiunii. Ce spune Biblia despre bărbați?

 

 

 

1.Bărbatul a fost creat de Dumnezeu (Gen. 1:27; 5:2; Matei 19:4).
2. Bărbatul și femeia sunt egali în valoare.
3. Legământul avraamic cerea tăierea împrejur a bărbaților (Gen. 17:10).
4. Nu exista homosexuali din naștere. Este o urâciune pentru un bărbat să se culce cu un alt bărbat cum se culcă cu o femeie (Lev. 18:22).

5. Bărbații aveau privilegii.
– Soția dorește iubirea bărbatului ei (Gen. 3:16).
– Există mâncăruri pe care le mâncau numai bărbații (Lev. 6:18, 29).
– Dumnezeu descoperă păcatul, ocrotește bărbatul (Num. 5:12).
– Soția trebuie să se împodobească pentru bărbatul ei (Apoc. 21:20).
– Bărbații veneau la închinare (Deut. 16:16).
– Dumnezeu folosește prerogative bărbătești, alege bărbați (Num. 11:16; Deut. 1:13; Exod 36:10; Fapte 6:3). Bărbații trebuiau să slujească la Templu.

6. Uciderea băieților înseamna distrugerea națiunii (Num. 31:17; 31:18).
7. Bărbații sunt lideri (Iosua 4:2).
8. Bărbații geloși sunt periculoși (Prov.6:34).
9. Normalitatea era că bărbatul să ia inițiativa (Ier. 31:32).
10. Bărbăția este asociată cu vitejia și competența (2 Sam. 10:12).
11. Bărbatul trebuie respectat de soție (Efes. 5:33; 1 Tim. 2:12). Femeia credincioasă să nu-și disprețuiască bărbatul necredincios (1 Cor. 7:13).
12. Adevăratul bărbat este condus de Hristos (1 Cor. 11:3-4).
13. Bărbatul este sursa femeii (1 Cor. 11:8).
14. Bărbatul are dreptul la o singură soție (Tit 1:6).

15. Bărbații au făcut mult rău:
– Păcatul a intrat în lume și prin bărbat.
– Primul criminal a fost bărbat.
– Primii homosexuali au fost bărbați.
– Împărații (răi) erau bărbați.
– În decăderea spirituală a lui Israel, femeile aduceau jertfe zeilor cu acordul bărbaților (Ier. 44:15,19).
– Bărbații au călcat legământul și au pângărit națiunea (Ezra 10:17).
– Pavel vorbeşte de răutatea bărbaților (Rom. 1:27).

16. Bărbatul nu este mântuitorul soției lui (1 Cor. 7:16).
17. Bărbatul va stăpâni peste femeie (Gen.3:16).
18. Dumnezeu respectă autoritatea bărbatului (Num. 30:7-13).
19. Bărbatul trebuie să respecte familia altuia (Deut. 22:22).
20. Bărbatul poate vorbi inimii soției lui (Jud. 19:3).
21. Bărbatul este stăpân pe trupul femeii și invers (1 Cor. 7:4).
22. Bărbatul cu soție credincioasă este binecuvântat (1 Cor. 7:14).
23. Bărbatul nu trebuie să accepte orice de la soție. Nu orice cadou al soției este bun pentru bărbat și pentru familie (Gen. 3:6, 166:3).

24. Bărbatul are dreptul să-i ceară soției să fie pe placul lui. Femeia trebuie să fie pe placul bărbatului (1 Cor. 7:34). Bărbatul trebuie de asemenea să fie pe placul soției (1 Cor. 7:33).

25. Adevarații bărbați învață și se pocăiesc (Luca 11:31-32).
26. Bărbatul trebuie să își învețe soția (1 Cor. 14:35).
27. Bărbatul trebuie să își iubească soția (Efes. 5:28; Col. 3:19).
28. Bărbatul trebuie să își cinstească soția ( 1 Petru 3:7).
29. Bărbatul să se roage cu mâini curate, fără mânie și îndoială (1 Tim. 2:8 30). Lipsa purtării cu înțelepciune față de soție împiedică rugăciunile bărbatului (1 Petru 3:7).

Cea mai mare criză a generației noastre este criza de bărbați evlavioși.

Autor: Luigi Mițoi