Înfrânarea – (Disciplinele Spirituale 3)

Odată ce am pornit în această minunată aventură a dezvoltării unei vieţi ce copiază caracterul Domnului Isus şi am stabilit că este cât se poate de important să avem şi starea emoţională necesară, următorul lucru pe care trebuie să-l învăţăm este acela de a ne înfrâna.

Sunt foarte multe lucruri care ne atrag astăzi. Nu am cunoscut încă o persoană care să nu fie atrasă de nimic. Să nu răspundă nici unuia din stimulii externi. De fapt, chiar ne temem de aceasta iar în cărţile de specialutate aceasta se numeşte „Apatie”.  Nu este un lucru bun.

Buun! Dar ce facem când suntem atraşi de lucruri negative? Pentru că aceasta este marea noastră problemă.

Pavel era foarte interesat de aceste aspecte. În scrierile sale găsim mai multe referiri la felul în care ar trebui să abordăm această problemă. De exemplu:

Galateni 5:22  Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia,

23  blândeţa, înfrînarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.

24  Cei ce Sunt ai lui Hristos Isus, şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei.

25  Dacă trăim Duhul, să şi umblăm prin Duhul.

26  Să nu umblăm după o slavă deşartă, întărîtându-ne unii pe alţii, şi pizmuindu-ne unii pe alţii.

El spune că cei ce sunt ai lui Hristos şi-au răstignit firea pământească.

Victoria emoţională – (Disciplinele Spirituale 2)

În vremea pe care a petrecut-o aici pe pământ Domnul Isus a prezentat un model de trăire pe care l-a lăsat tot odată ca şi standard pentru credincioşi. Demonstrând puterea înfrânării, autocontrolului, apoi umilinţa, Domnul Isus a demonstrat în acelaşi timp o anumită tărie emoţională .  Fără să fie rece, distant, El a arătat totuşi detaşarea de lucrurile lumeşti.

Anumite cuvinte ale Sale ne lasă să înţelegem ce vrea să spună El prin aceasta:

Matei 6:33  Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.

La un moment dat noi am vorbit despre căutare şi despre ce se întâmplă în procesul acesta al căutării. Atenţia noastră se focalizează asupra acelui lucru, nu ne mai putem concentra asupra altor lucruri. Cu alte cuvinte ne detaşăm, ne desprindem de toate celelalte pentru a căuta acel singur lucru pe care îl dorim.

Cu alte cuvinte, este nevoie de concentrarea întregii noastre fiinţe asupra acelui lucru.

Adesea ne angajăm în lupte cu ispitele şi dorim să ne abţinem de la a face anumite lucruri păcătoase. Încercăm să ne înfrânăm, încercăm să evităm, dar parcă ceva nu ne dă pace. Este vorba despre legătura aceea interioară cu păcatul, acea legătură care ne atrage parcă asemenea unui magnet, tocmai către lucrul pe care nu vrem să-l facem.

Nu sunt întâmplătoare cuvintele lui Pavel,  Căci binele, pe care vreau să-l fac , nu-l fac, ci răul, pe care nu vreau să-l  fac, iacă ce fac! ^{Romani 7:19}

Este ceva ce se lipeşte de noi şi ne face pe noi să ne lipim mai apoi de păcat.

Asemănarea cu Hristos (Disciplinele Spirituale 1)

Viaţa creştină este una din cele mai minunate experienţe pe care le poate trăi cineva. În ciuda perceperii ei ca o viaţă cu o mulţime de interdicţii, ea este totuşi o viaţă marcată de libertate, bucurie şi împliniri.

Ştiu că pentru mulţi, nu aceasta este imaginea pe care ei o au cu privire la viaţa creştină. Este interesant de urmărit procesul gândirii unei persoane care se întâlneşte cu Domnul Isus. Pentru foarte mulţi, obiectivul este botezul. Apoi, integrarea în biserică. Buuun! Vine botezul, mai trece ceva timp şi aude că trebuie să facă ceva pentru biserică. O! Minunat! Cu bucurie! Dar încet, încet începe să remarce că ceva se schimbă. Entuziasmul nu mai este acelaşi… parcă şi în biserică s-a schimbat ceva, fraţii… nu mai sunt la fel. Apoi, sunt toate aceste probleme care apar şi care nu se pot rezolva fără un compromis. Apoi, se instalează o anumită rutină. Vine Duminica, merg la biserică, mă bucur la timpul de închinare, ascult mesajul biblic şi este adevărat, simt că nu sunt aşa cum ar trebui să fiu. Îmi pare cât se poate de rău. Ba poate că iau şi hotărârea de a schimba ceva în viaţa mea. Dar, apoi plec acasă şi totul este la fel. Nu găsesc resursele pentru a face o schimbare.

Vi se pare cunoscut acest scenariu? Este ceea ce se întâmplă cu mulţi dintre noi. Şi anii trec, convulsiv, ridicându-ne şi apoi căzând din noi, mereu cu speranţa că vom fi găsiţi buni atunci când Domnul va veni la noi.

Dar cum se împacă această stare de fapt cu promisiunea Domnului Isus că el a venit să ofere viaţă din belşug. Să fie oare aceasta viaţa din belşug despre care vorbea El?

Ei bine, trebuie să spunem câteva lucruri cu privire la viaţa de credinţă fraţi şi surori. Nu am pretenţia că spun lucruri noi. Poate că voi spune lucruri care vă sunt dar care sper eu vor găsi teren fertil în inimile noastre şi se vor concretiza în acţiunile şi atitudinile noastre.