Când Diavolul îți cumpără tăcerea…

“Nemții” au tăcut când au aflat că Zyklon B, gazul ucigaș din camerele de gazare, e folosit pentru a ucide oameni. Au continuat să vândă trupelor SS acest gaz nimicitor pe bază de acid cianhidric. Ce conta pentru producătorii gazului era să iasă banul, nu conta că oamenii erau uciși pe capete. Mass media și lumea filmului făcea propagandă criminalului sistem deși îi știa “secretele” dureroase, dar ce mai conta ce face sistemul, milioanele de mărci îi îmbogățeau pe patroni din mass media, pe jurnaliști, actori și regizori. Ce mai conta ce susțin, banul să iasă.

Calea mântuirii – ​Charles Spurgeon

Ce este Evanghelia? Care este mesajul ei? Cum poate fi omul mântuit? Pe ce cale? Și odată ce suntem informați cu privire la mesajul Evangheliei, cum ni-l putem însuși așa încât să beneficiem de el?

„Esența Evangheliei este răscumpărarea, iar esența răscumpărării este jertfa substitutivă a lui Hristos. Cei care predică acest adevăr, predică Evanghelia, orice alte greșeli ar face; dar cei care nu predică despre ispășire, orice altceva ar afirma ei, pierd din vedere miezul şi esența mesajului divin.”

O ilustrație despre invidie

O poveste grecească spune că cetățenii unei cetăți făcuseră o statuie unui învingător la jocurile publice. Unul, invidios, a vrut să distrugă statuia. Reușind s-o răstoarne de pe piedestal, statuia a căzut peste el zdrobindu-i capul, omorându-l pe loc.

Așa este invidia: distruge pe cel care o poartă.

Esența reformării familiei

de Jim Elliff

 Puritanii, pentru multa vreme neîntelesi de altii, aveau o conceptie exceptionala despre familie. Putem învata de la ei chiar daca am putea sa nu fim de acord cu tot ceea ce ei au spus. Adesea ei vorbeau despre familie ca despre “mica biserica”, si despre tata ca despre pastorul micii lui turme. Lewis Bayly a spus: „Ceea ce predicatorul este la amvon, aceea este tatal crestin în familia lui”. Închinarea în familie este rezultatul natural al unei astfel de conceptii.

Practica închinarii în familie (cu sau fara copii în casa) este la fel de uitata în biserica de astazi pe cât praf avem în podurile caselor noastre, însa aceasta metoda simpla si eficienta de restaurare a spiritualitatii în familie este cel mai puternic instrument pe care îl avem la dispozitie – si oricare dintre noi îl poate folosi!

DE CE ESTE ÎNCHINAREA ÎN FAMILIE ATÂT DE IMPORTANTA?

INERANȚA BIBLIEI

DEFINIREA INERANȚEI
     În trecut era suficient să afirmăm că Biblia este inspirată. Cu toate acestea, a ajuns acum să fie nevoie să definim poziția evanghelică mult mai precis. Rezultatul, așa cum a arătat Charles Ryrie, a făcut necesară includerea unor precizări suplimentare. Pentru a afirma acum poziția ortodoxă, este nevoie să includem termeni ca „inspirația verbală, plenară, infailibilă, inerantă și nelimitată.“ Toate acestea au fost necesare datorită celor care au evitat cuvinte ca inspirație, infailibilă și chiar inerantă negând faptul că Biblia este fără greșeală. 
     E.J. Young oferă ineranței o definiție potrivită: „Prin acest cuvânt înțelegem că Scripturile posedă calitatea de a fi fără eroare. Ele sunt scutite de răspunderea față de greșeli, incapabile de eroare. În toate învățăturile lor ele sunt pe deplin conforme cu adevărul.“ 

100 de meditații din închisoare – Richard Wurmbrand (PDF)

100 de meditații din închisoare. O colecție de reflecții profunde asupra adevărurilor biblice

Richard Wurmbrand a avut mult timp de meditație în timpul celor 14 ani petrecuți în închisorile comuniste. El a reflectat asupra vieții sale, asupra lumii sale și, în special, asupra Creatorului său. Tovarășii lui de închisoare erau păstori, teologi și învățători ai Bibliei. Ei își împărtășeau unii altora ideile, gândurile, învățăturile pe care le descoperiseră în Cuvântul lui Dumnezeu. Captivitatea pe care el a îndurat-­o cuprinde ani cu regim de carceră.

Ce este Biblia?

     Biblia este o antologie de scrieri iudaice şi creștine scrise în limbile: ebraică, arameică şi greacă şi constituită din două pârți distincte, dar înrudite, pe care creștinii le numesc Vechiul Testament (VT) şi Noul Testament (NT). Vechiul Testament, uneori numit Biblia ebraică, a fost şi rămâne scriptura comunității iudaice. În tradiția iudaică, aceste scrieri canonice sunt organizate în trei unități care constau din cărți sau suluri separate şi sunt numite Tanah, TNK fiind acronimul pentru cele trei secțiuni: Tora (Legea), Neviim (Profeții) şi Ketuvim (Scrierile).

Există speranță și-atunci când nu ai siguranță

Versuri :

Eşti amabil sau inflamabil ?

În Evanghelia după Matei (capitolul 5 : 22) este primul loc din Noul Testament în care este folosit cuvântul nebun : 

„Dar Eu vă spun că oricine

[1.] se mânie pe fratele său va cădea sub pedeapsa judecăţii ; şi oricine

[2.] va zice fratelui său : „Prostule !” va cădea sub pedeapsa Soborului ; iar oricine-i

[3.] va zice : „Nebunule !” va cădea sub pedeapsa focului gheenei”.

DESPRE FRICĂ ȘI SPERANȚĂ

Cu toții avem motive de îngrijorare și frică cu privire la noi, la locul de muncă, plata creditului, visele spulberate; însă cele mai mari motive de îngrijorare îi vizează pe cei dragi. 

Am trăit și experimentat sentimentul de frică ziua, când auzim de numărul crescând al îmbolnăvirilor, și noaptea, când capul nostru atinge așternutul, gata să pună deoparte pentru câteva ore îngrijorările zilei. Dacă reușim să ne odihnim, a doua zi ne izbește din nou realitatea și, din nou, ne cuprinde frica, întrucât ne gândim: „dacă iau virusul?” sau „dacă îl dau părinților mei?”. Ne este frică atunci când cineva stă prea aproape de noi, când este prea aglomerat la metrou, când e prea plin magazinul… Ne este frică chiar și pe stradă, în parc și în cartier. Suntem gata să „îi punem pe ceilalți la punct” dacă nu păstrează distanța socială. Dar cât mai putem trăi cu această frică?

DOCTRINA DESPRE BIBLIE

SENSUL TERMENULUI BIBLIE
     Cuvântul biblie derivă din cuvântul grecesc biblion, care înseamnă „carte“ sau „sul.“ Numele vine de la byblos, termen ce se referă la planta de papirus care creștea în mlaștini sau pe malurile râurilor, cu precădere de-a lungul Nilului. Pentru a produce materialul de scris, tulpina plantei de papirus era tăiată în fâșii de 30 de centimetri, care erau apoi uscate la soare. Aceste fâșii erau așezate formând rânduri orizontale pe care erau apoi lipite rânduri de fâșii verticale într-un model încrucișat, asemeni modului în care este produs astăzi placajul. Rândurile orizontale erau mai fine, fapt pentru care au fost folosite ca suprafață de scris. Mai apoi, secțiuni formate din aceste fâșii erau lipite pentru a forma un sul de până la 9 metri lungime.
     Într-un final, forma de plural, biblia, a fost folosită de către creștinii vorbitori de limbă latină cu referire la toate cărțile Vechiului și Noului Testament.