Amenințarea Bisericii


Cea mai mare amenințare a Bisericii nu sunt ateii, ci admiratorii care se numesc „Creștini”. Admiratorii vor să fie aproape de Isus ca să aibă toate beneficiile dar nu suficient de aproape ca să sacrifice ceva!

Autor: Kyle Idleman

Campanie antisectară!



Când apostolul Pavel era în plină campanie antisectară.


Acasă

Creștinii nu trebuie să se lege de lucrurile de pe acest pământ, ci privirea și gândul lor trebuie să fie ațintite spre CER… locul cel minunat unde vom fi o veșnicie împreună cu Dumnezeu…Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos. (Filipeni 3:20) Vreau acasă 🙂

Ce atitudine trebuie să aibă creștinul față de hobby?


hobby

Aproape fiecare om are câte un anumit hobby. Cum trebuie să fie atitudinea unui creștin față de hobby și în ce măsură se poate lăsa preocupat de acestea? 
Hobbyul este ocupația favorită pe care o are cineva în afara profesiunii, dar nu doar atât. Mulți oameni își aleg profesiunea doar ca să aibă o slujbă și să se poată întreține pe ei și pe membrii familiei lor. Nu tot așa este cu hobbyurile. Acestea oamenii le aleg, pentru că sunt pasionați de ele. Deci, ce atitudine trebuie să ia creștinul față de hobby?

Să răscumpărăm vremea

Hobbyurile sunt ocupații care în primul rând ne fac plăcere nouă și nu neapărat sunt de folos celor din jurul nostru. Așa hobbyuri ca colectarea monedelor, timbrelor poștale, pescuitul, vânatul și altele ca ele nu sunt păcătoase în sine. Dar aceste ocupații ne solicită timp și dacă ne lăsăm copleșiți de ele, ne putem trezi că risipim mult timp prețios. Iar Dumnezeu ne spune așa în Scripturi:
Luaţi seama deci să umblaţi cu băgare de seamă, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi. Răscumpăraţi vremea, căci zilele sunt rele. De aceea nu fiţi nepricepuţi, ci înţelegeţi care este voia Domnului. (Efeseni 5:15-17)

Același îndemn să răscumpărăm vremea îl găsim și în Epistola lui Pavel către Coloseni:

Purtaţi-vă cu înţelepciune faţă de cei de afară; răscumpăraţi vremea. (Coloseni 4:5)

Aplicând aceste pasaje din Scripturi la hobby, trebuie să avem grijă ca să umblăm cu băgare de seamă și să nu ne trezim că ne purtăm ca niște oameni lipsiți de înțelepciune și nu deosebim voia lui Dumnezeu care vrea să folosim înțelept timpul pentru a-i răscumpăra pe cei pierduți, mergând să le propovăduim Evanghelia.

Să iubim pe Dumnezeu cu toată inima

Fiind întrebat de un învățător al Legii care este cea mai mare poruncă de la Dumnezeu…
Isus i-a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.” Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă. (Matei 22:37-38)

Hobbyul îți solicită nu doar timpul, ci în primul rând inima și este necesar să te întrebi dacă nu cumva acesta te preocupă mai mult în gândire. Dumnezeu vrea ca toate pasiunile și gândurile copiilor Săi să fie îndreptate spre El.

Să ne găsim plăcerea în Dumnezeu

Ne place un hobby și ne lăsăm preocupați de el tocmai pentru că ne aduce plăcere. Împăratul David a dedicat Cuvântului lui Dumnezeu Psalmul 119 care este cel mai lung din toți psalmii. Iată ce dorință avea David:
Abate-mi ochii de la vederea lucrurilor deşarte, înviorează-mă în calea Ta! (Psalmi 119:37)

Să fim sinceri și să recunoaștem că multe hobbyuri sunt lucruri deșarte care ne iau timpul prețios, timp ce ar trebui să-l investim în cercetarea Sfintelor Scripturi, în rugăciune și în slujire creștină și propovăduirea Evangheliei. Tot David a mai spus că este mare fericire pentru omul care învață să-și găsească plăcerea în Legea Domnului:

Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi şi nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori! Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui! El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfârşit. (Psalmi 1:1-3)

Să fim atenți cu ce ne îndeletnicim

Samuraii (ostași din Japonia medievală) erau învățați să folosească orice timp liber pentru a se îndeletnici cu artele marțiale și a se desăvârși în acestea. Apostolul Pavel i-a scris lui Timotei astfel:
Nu fi nepăsător de darul care este în tine, care ţi-a fost dat prin prorocie, cu punerea mâinilor de către ceata prezbiterilor. Pune-ţi pe inimă aceste lucruri, îndeletniceşte-te în totul cu ele, pentru ca înaintarea ta să fie văzută de toţi. Fii cu luare aminte asupra ta însuţi şi asupra învăţăturii pe care o dai altora; stăruie în aceste lucruri, căci, dacă vei face aşa, te vei mântui pe tine însuţi şi pe cei ce te ascultă. (1 Timotei 4:14-16)

Orice slujitor și orice creștin trebuie să învețe a se îndeletnici cu lucrurile sfinte și să se pregătească continuu ca să facă mai bine slujirea creștină pe care o are de la Dumnezeu.

Să nu ne lăsăm robiți de nimic

Apostolul Pavel le-a scris creștinilor din Corint astfel:
Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine. (1 Corinteni 6:12)

Și a mai scris încă:

Toate lucrurile sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos. Toate lucrurile sunt îngăduite, dar nu toate zidesc. (1 Corinteni 10:23)

Este înțelept să ne ferim de orice hobbyuri care nu aduc folos, nu ne zidesc nici pe noi, nici pe alții și, cel mai rău, care pun sau ne amenință să pună stăpânire pe noi.

Hobbyul oferă posibiltăți de vestire a Evangheliei

Toți oamenii care practică un anumit hobby sunt dornici și interesați să cunoască alți oameni care au aceleași interese. Dacă un creștin este pasionat de un anumit hobby și va dori să pună și această pasiune în slujba Evangheliei, va merge și va căuta societatea sau asociația respectivă, se va înscrie și va căuta să le spună Evanghelia acelor oameni în timp ce practică același hobby cum ar fi un anumit sport sau literatura, sau colecționarea, sau altele.
Dacă știi că cineva din prietenii tăi este pasionat de un anumit hobby sau colecționează anumite obiecte (monede, timbre poștale, carduri poștale, creioane etc.) poți să-i faci un plăcut cadou și astfel să-i spui despre Domnul Isus Hristos.
Există mulți oameni care se cred creștini și spun că nu au nici un hobby, dar își risipesc viețile în fața televizorului sau a computerului sau a altor lucruri de nimic. Ei merg duminica la biserică. pentru că și-au făcut o obișnuință sau au rămas la obișnuința pe care le-au format-o părinții, dar nu au inimă nici pentru Dumnezeu și nici pentru Evanghelie. Dumnezeu să ne ajute pe toți să învățăm bine a răscumpăra vremea și să-L iubim pe El cu toată inima, cu tot sufletul și cu tot cugetul nostru.
Care este hobbyul tău? Ce folos aduce și cui? Cum îl folosești pentru propovăduirea Evangheliei? Care sunt hobbyurile prietenilor tăi și care este atitudinea lor față de ele?
Autor: Preot Vasile Filat

De ce creștinilor le este așa de greu să se roage?


hands

Când am căutat să văd ce vorbește Sfânta Scriptură despre rugăciune, am găsit foarte multe versete în care se vorbește despre rugăciune ca ceva în care ar trebui să stărui.

Bucuraţi- vă în nădejde. Fiţi răbdători în necaz. Stăruiţi în rugăciune.

( Romani 12:12)

Verbul a stărui este la timpul prezent, un prezent ce indică o stare continuă și activă. Deci, rugăciunea este o stare în care trebuie să perseverezi. Cu cât mai mult te rogi, cu atât mai mult știi cum să te rogi.

Motivele pentru care creștinii se roagă atât de greu pot fi variate. Dar să discutăm câteva:

Nu știu cum să se roage

Deseori credincioșii nu “riscă” să se roage, pentru că nu știu cum să se roage, nu au fost învățați să se roage sau cred că trebuie să aibă vreun dar special pentru a se ruga. Rugăciunea este  o cerere adresată lui Dumnezeu.  Vă sfătuiesc să faceți studiul “Doamne, învață-mă să mă rog”. Deși este un studiu pentru copii, este foarte practic și pentru maturi.

Problemă spirituală

Deseori dacă relația cu Dumnezeu nu este bună, oamenii nici nu vor să să roage. Oamenii, în așa cazuri, zic: “Am ajuns într-o stare că nici nu pot deschide Biblia, nici nu mă pot ruga”. Rugăciunea și Scriptura este o formă de comunicare cu Dumnezeu. Dacă acestă comunicare este întreruptă, nu mai putem vorbi despre o relație. De fapt, atitudinea ta față de rugăciune arată ce relație ai cu Dumnezeu.

Teama de public

Presupun că întrebarea ține mai mult de rugăciunea în biserică. Mulți nu se roagă în public, pentru că le este frică. Cred ei că trebuie să ai niște abilităţi oratorice pentru a te ruga în biserică, dar Cuvântul lui Dumnezeu nu ne învață așa.

Când vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe, ca păgânii, cărora li se pare că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi. Să nu vă asemănaţi cu ei; căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte ca să-I cereţi voi. (Matei 6:7-8)

Este important să ne rugăm simplu, sincer, din inimă, nu oratoric și pentru a impresiona. Nu este corect să ne gândim ce vor crede alții despre mine când mă rog. Este o gândire total greșită.

Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toţi sfinţii, şi pentru mine, ca, oridecîteori îmi deschid gura, să mi se dea cuvînt, ca să fac cunoscut cu îndrăzneală taina Evangheliei (Efeseni 6:18-19).

Deci, ca să ne putem ruga trebuie să veghem la acesta. Să stăruim, dar, în rugăciune!

 Autor: Oxana Tentiuc

Sfaturi pentru tinerii creştini


Un Articol de Walter Scott    
 

Ai îndoieli cu privire la mântuirea ta? Ai un sentiment în suflet care te tulbură, o îndoiala în inimă, o neisguranţă în conştiinţa ta? Dacă e aşa, înseamnă că nu îţi este perfect clară acceptarea ta de către Dumnezeu.

Pentru a avea pace cu privire la mântuirea ta, trebuie să îţi întorci privirea de la sentimentele tale către cruce. La cruce vei învăţa lecţia despre ceea ce a făcut Dumnezeu prin Domnul Isus ca să îţi înlăture păcatele. El este satisfăcut cu lucrarea Lui şi doreşte ca şi tu să fi satisfăcut.

Dumnezeu a făcut trei afirmaţii cu privire la lucrarea de pe cruce a Fiului Său. Dacă le crezi, acestea îţi vor înlătura orice îndoială.

Mai întâi, „după ce (Fiul lui Dumnezeu) prin Sine Însuşi a făcut curăţirea de păcate, S-a aşezat la dreapta Măririi în cele înalte”(Evrei 1:3). Curăţirea păcatelor noastre – îndepărtarea vinei –  a fost pentru gloria lui Dumnezeu. Crearea lumilor a fost o lucrare a lui Dumnezeu. Tot aşa, curăţarea păcatelor este lucrarea lui Dumnezeu. El a făcut lucrarea şi ea este gata, încheiată, completă. Pentru ce să nu fii sigur sau să te îndoieşti de ea? Poate că îţi este teamă şi eşti neliniştit, dar de ce? Dumnezeu în Hristos împlinit lucrarea, nu tu. El Însuşi a fost S-a satisfăcut pentru că a fost săvârşită în mod potrivit. Acum Fiul lui Dumnezeu, cel Atotputernic, care în dragoste a purtat pedeapsa pentru păcatele noastre pe cruce şi acolo a înlăturat vina noastră dinaintea feţei lui Dumnezeu, S-a dus în cer pentru a sta la dreapta lui Dumnezeu în locul de cinste. Dumnezeu este satisfăcut. Eşti şi tu?

A doua, „odată curăţiţi, n-ar mai fi avut nici o cunoştinţă de păcate.” (Evrei 10:2). Prin credinţa în mărturia lui Dumnezeu, fiecare credincios – tânăr sau bătrân, slab sau puternic – este “odată curăţit”. Vina lui este îndepărtată o dată pentru totdeauna prin lucrarea de la cruce. Dar, odată ce vina este înlăturată dinaintea lui Dumnezeu – curăţită – atunci credinciosul nu mai este conştient de păcate – conştiinţa interioară a vinei este de asemenea îndepărtată. Aceasta este o lucrare în interior, după cum curăţirea a fost o lucrare exterioară. Amândouă au valoare pentru prezent şi pentru veşnicie şi nu se vor mai repeta vreodată. Înainte de mântuire aveai păcate neiertate care stăteau între tine şi Dumnezeu şi erai conştient de acestea. Curăţirea păcatelor şi a conştiinţei lucrate o singură dată de Hristos îţi sunt îndeajuns! Aprecierea lui Dumnezeu cu privire la sânge este ceea ce îţi dă siguranţă, iar Cuvântul Lui în inima ta îţi dă încredere, şi amândouă sunt lecţii de o valoare nepreţuită pentru începutul vieţii tale de creştin. Faptul că eşti “odată curăţit” şi nu mai ai “cunoştinţă de păcate” este îndeajuns ca să înlăture orice îndoială şi să dea chiar şi celei mai tulburate inimi o linişte deplină.

A treia, “Pentru că, printr-o singură jertfă i-a desăvârşit pentru totdeauna pe cei sfinţiţi.” (Evrei 10:14). Jertfa glorioasă a lui Hristos este de o valoare infinită înaintea lui Dumnezeu. Îl îndreptăţeşte să îl aducă până şi pe cel mai slab credincios în prezenţa Lui ca fiind desăvârşit PENTRU TOTDEAUNA. Dumnezeu spune că eşti desăvârşit pentru totdeauna, nu din cauza mărimii credinţei, nici datorită slujirii sau mersului tău ci pur şi simplu şi doar din cauza valorii de nepreţuit pe care jertfa lui Hristos pentru păcatele tale o are înaintea Lui. “Printr-o singură jertfă i-a desăvârşit pentru totdeauna pe cei sfinţiţi” – fiecare credincios este sfinţit – pus deoparte pentru Dumnezeu.

A fi desăvârşit nu înseamnă că cel credincios va trăi o viaţă fără păcat. Dumnezeu s-a ocupat o dată şi totdeauna de păcatul şi de vina păcătosului prin jertfa Fiului Său la cruce. Acum, în întregul preţ al acelei jertfe, Dumnezeu poate vedea pe orice credincios “desăvârşit pentru totdeauna” – desăvârşit pentru prezenţa Lui – făcut potrivit pentru a sta în pace înaintea tronului Său.

Aceste trei pasaje formează o stâncă pe care poţi să-ţi odihneşti sufletul şi conştiinţa şi pe care vei fi în siguranţa în faţa oricărui val de necredinţă. Ţine strâns Cuvântul lui Dumnezeu; ancorează-te de stânca nepieritoare a Scripturii; iar apoi totul va fi bine.

Două firi şi Duhul Sfânt

Atunci când te-ai născut, te-ai născut cu o fire care vrea sa îşi facă plăcere mai mult decât vrea să Îi facă plăcere lui Dumnezeu sau oricui altcuiva; este egoistă. Când ai fost mântuit, această fire sau natură veche, cu care te-ai născut, nu a fost înlăturată. Dar atunci când ai crezut şi ai fost mântuit, Dumnezeu ţi-a dat o fire nouă care doreşte să-L mulţumească pe El şi pe alţii mai degrabă decât pe sine. Aşadar, în fiecare creştin există doua naturi: cea veche şi cea nouă. Cea veche este condamnată şi doar I se opune lui Dumnezeu (Rom.6; Rom. 8:3,7,8). Cea noua este sfântă şi îşi găseşte plăcerea în Dumnezeu (Rom. 7:22; Efeseni 4:24; Col. 3:10).

Aceste două firi se opun una alteia în cel credincios – cea veche dorind să-şi placă sieşi iar cea nouă dorind să-I placă lui Dumnezeu. În Romani 7 vedem aceste două firi în conflict una cu cealaltă. Fiecare credincios experimentează acest conflict la un anumit moment din viaţa lui, dar Dumnezeu nu intenţionează ca noi să ne trăim întreaga viaţă în starea de conflict descrisă în Romani 7.

În Romani 8 Dumnezeu ne învaţă cum putem fi eliberaţi de starea experimentată în capitolul 7. Capitolul 8 ne învaţă că atunci când suntem mântuiţi, nu doar că primim o nouă natură, ci Dumnezeu trimite şi Duhul Sfânt să locuiască în noi. Duhul Sfânt este singura putere care poate să stăpânească lucrările cărnii – acea fire veche păcătoasă din noi (Galateni 5:17). Noua fire fără păcat, deşi sfântă în aspiraţiile şi dorinţele ei, este slabă şi neputincioasă fără acţiunea Duhului Sfânt. Doreşte să facă binele dar îi lipseşte puterea de a-l îndeplini – Duhul Sfânt este acea putere. Cât de important este pentru noi să avem aceste adevăruri clare – ele sunt vitale şi influenţează fiecare aspect al vieţilor noastre creştine zilnice.

Distracţii

Nu putem face nici o regulă cu privire la distracţie. Buna dispoziţie a tinerilor cere un anumit grad de libertate care, dacă este menţinut în limitele evlaviei şi controlat de principii spirituale, este potrivit. În ce mă priveşte, eu nu am nici o dorinţă de a vizita expoziţii sau alte spectacole, nu pe temeiul că aceste distracţii sunt păcătoase, ci pur şi simplu pentru că sunt satisfăcut fără ele. Hristos şi interesele Lui îmi sunt îndeajuns. În plus, sufletele se pierd iar veşnicia se apropie şi nu am nici timp, nici înclinaţie pentru a mă amesteca cu lumea în a-i admira jucăriile şi în a-i împărtăşi plăcerile.

Cel mai tânăr credincios nu trebuie să privească la lume pentru a face rost de ceva care să-i dea plăcere şi satisfacţie. Are în el însuşi o fântână cu ape vii – veşnic scânteietoare şi izvorând pentru bucuria sufletului său (Ioan 4:14). “Nu însetează” şi “nu îi este foame” este dubla descriere a fiecărui copil al lui Dumnezeu. A fi ocupat cu Domnul Isus şi lucrurile Lui dă o bucurie şi o satisfacţie pe care lumea nu o poate da şi nici înţelege.

Decât ca lumea să slujească distracţiei noastre, să slujim noi nevoilor ei. “Cine crede în Mine, după cum a spus Scriptura, din inima lui vor curge râuri de apă vie” (Ioan 7:38).

Să lăsăm râurile să curgă şi prin urmare, slujim în generaţia noastră. Există totuşi multe jocuri şi distracţii cu totul inocente de care ne putem bucura liberi fără să ne alăturăm lumii. Nu sunt prea bătrân pentru a mă alătura şi a mă bucura de recreaţie împreună cu tinerii. Casele noastre trebuie să fie strălucitoare, fericite şi atractive.

Rugăciunea

Rugaţi-vă întotdeauna, în toate împrejurările. Prin rugăciune ne exprimăm dependenţa de Dumnezeu. Neglijarea rugăciunii personale este calea sigură spre faliment total în viaţa unui creştin. Am urmărit drumul mai multor creştini. Am remarcat progresul şi succesul unora şi am deplâns eşecul altora. Într-o mare măsură aceste rezultate s-au potrivit cu stăruinţa sau neglijarea rugăciunii (Mat. 6:6). Începutul lucrării personale a Domnului a fost marcat de rugăciune (Luca 3:21). Lucrarea celor doisprezece a fost precedată de o noapte de rugăciune (Luca 6:12). Lucrarea puternica a lui Dumnezeu în Europa poate fi urmărită până la o întâlnire de rugăciune pe malul unui râu (Fapte 16:13). Ilie s-a rugat cu toată convingerea ca să nu plouă şi nu a fost ploaie timp de trei ani şi jumătate. S-a rugat din nou pentru ploaie şi a plouat (Iacov 5:17). Convertirea a 3000 de suflete a urmat unei întâlniri de rugăciune desfăşurată în zece zile (Fapte 1 şi 2).

Un om al rugăciunii poate ajunge la nişte rezultate măreţe; în timp ce slujitorul lipsit de rugăciune, chiar dacă este capabil, este lipsit de putere şi slab. Un om al rugăciunii are o putere extraordinară. În el însuşi este slab şi lipsit de apărare, dar prin rugăciune el poate să apeleze şi să se bizuie pe resursele Atotputernicului Dumnezeu. Începe şi termină fiecare zi cu Dumnezeu în rugăciune. Vorbeşte-I des. Vorbeşte-I în orice împrejurare. Dacă ai păcătuit, mărturiseşte-I imediat, nu aştepta niciodată. Fă-L pe Dumnezeu prietenul tău zilnic şi asigură-te că Îi spui orice se întamplă – bucuriile şi necazurile tale.

Poţi să dai la o parte orice din cauza lipsei de timp, dar nu neglija niciodată rugăciunea personală. Dacă trebuie, scurtează-ţi din programul tău de activităţi dar nu din timpul tău personal cu Domnul înaintea Cuvântului şi în rugăciune. Cu cât te dedici mai mult rugăciunii şi studiului Cuvântului lui Dumnezeu, cu atât mai mult viaţa şi lucrarea ta vor fi marcate de lucrul acesta. Bărbaţi şi femei care sunt caracterizaţi de “eu una fac” sunt la mare căutare: ei sunt oameni de succes. Când vom merge în cer Domnul va analiza vieţile noastre(1 Cor. 3:13). Mult din ceea ce am considerat noi ca fiind lucrare creştină va fi poate “mistuit” iar noi ca lucrători vom “suferi pierdere” (vers. 15). Nu cantitatea ci caracterul lucrării va fi evaluat. “Bine, rob bun şi credincios” vor fi cuvintele cu care Domnul ne va întâmpina atunci (Mat. 25:21). Lucrarea – mare sau mică – marcată de rugăciune şi împlinită conform gândului Domnului ar trebui să fie ţinta fiecăruia dintre noi.

Citirea şi studiul Bibliei

Caracterul se formează, într-o mare măsură, prin ceea ce citim şi auzim şi vedem. Cultura artificială din zilele noastre distruge profunzimea şi tăria de caracter. Mijloacele de divertisment şi literatura uşoara de azi formează o generaţie superficială de bărbaţi şi femei. Prezentul este o ocazie rară pentru caracterul individual de a străluci şi de a-şi lăsa amprenta. Cititul, ascultarea şi vizionarea fără selecţie, la întâmplare, sunt distrugătoare pentru minte. Gânduri intră şi ies, în cel mai bun caz nelăsând nici o impresie de durată – ce irosire a timpului şi a minţii!

Cât despre alegerea cărţilor, nu există o regulă fixă care poate fi aplicată. Istoria este întotdeauna instructivă. Ştiinţa este periculoasă atunci când este produsul unor minţi nesfinţite. Romanele şi alte scrieri de ficţiune care ne diminuează apetitul pentru citirea Cuvântului lui Dumnezeu sunt dăunătoare şi nu ar trebui citite. Nu citi niciodată cărţi ieftine. Evită literatura care este are un caracter frivol. Mai mult, evită ceea ce neagă în mod direct sau pe ocolite inspiraţia şi autoritatea supremă a Sfintei Scripturi.

Atenţie! Mijloacele media de comunicaţie de astăzi formează mintea şi caracterul. Televiziunea imorală şi violentă, radio-ul, filmele şi literatura distrug principiile morale.

Fă din Biblie însoţitorul tău zilnic. Interesul tău cu privire la ea va creşte pe măsura ce o citeşti şi o studiezi. Reprezintă suficienţa omului lui Dumnezeu (2. Tim. 3:16,17). Păstrează Biblia permanent lângă tine, în buzunar, sau la îndemână pentru consultare permanentă. Ia-ţi învăţăturile din ea şi nu dintr-o scriere omenească de literatură sau dramă. Biblia te va întări şi te va ghida. Te va susţine şi te va îmbărbăta când vei fi singur. Va da siguranţă vieţii şi acţiunilor tale. Pe măsură ce studiezi Cartea cărţilor, te va îndruma în adorarea Dumnezeului tău şi în slujirea înţeleaptă a Domnului tău.

Aş sugera cu tărie un studiu sistematic al Bibliei. Tânărului Timotei i s-a spus: “Străduieşte-te(Biblia King James – Studiază ca) să te prezinţi pe tine însuţi lui Dumnezeu aprobat, un lucrător care nu are de ce să-i fie ruşine“(2. Tim. 2:15). Scrierea unor gânduri scurte din Scriptură este de mare ajutor pentru a progresa şi pentru precizia gândirii. O concordanţă bună este de nepreţuit.

Alegerea tovărăşiilor

Alege-ţi ca prieteni doar creştini hotărâţi. Asigură-te că tovarăşii tăi sunt cu tărie de partea Domnului. Un om se cunoaşte după cei cu care se întovărăşeşte. Evită oamenii cu păreri libertine şi de o moralitate îndoielnică. Tovarăşii tăi te vor influenţa fie în bine, fie în rău.

Petrece timp cu oameni spirituali şi evlavioşi. “Atunci cei care se temeau de Domnul vorbeau adesea unul cu altul; şi Domnul a luat aminte şi a ascultat; şi o carte de aducere-aminte a fost scrisă înaintea Lui pentru cei care se temeau de Domnul şi se gândeau la Numele Lui.” (Maleahi 3:16). O părtăşie regulată de felul acesta este recomandată de Domnul.

Cea mai sinceră dorinţă a mea este ca să creşti şi să fi un bărbat sau o femeie a cărei influenţă morală asupra generaţiei tale să se simtă – o influenţă care îşi va pune amprenta asupra sufletelor pentru veşnicie, pentru că influenţa – bună sau rea – nu moare niciodata. Amprenta veşniciei este în fiecare dintre noi, chiar dacă ne dăm seama sau nu.

Întâlneşte-te cât de des posibil cu prietenii şi tovarăşii tăi pentru rugăciune şi discută cu ei despre lucrurile Domnului şi despre interesele Lui. Acestea vor fi mijloace de întărire. Domnul a instituit părtăşia creştină ca pe un ajutor important spre creşterea şi binecuvântarea noastră spirituală (Iuda 20, 21). Dar aş sublinia încă o dată afirmaţia: alege tovarăşi care sunt hotărâţi să trăiască pentru Hristos.

Dragoste şi căsătorie

Aş dori să avertizez tinerii bărbaţi creştini împotriva păcatului comportării în mod uşuratic cu sentimentele şi afecţiunile celor de sex opus. Fiţi bărbaţi şi oameni de onoare, şi nu fiţi cruzi amăgitori. Dumnezeu ia aminte la acţiunile şi cuvintele voastre. Nu doresc să mai spun despre acest subiect delicat decât atât: Nu fiţi îndrăgostiţi în mod general. Fiţi atenţi în alegerea uneia pe care intenţionaţi să o luaţi de soţie, şi fiţi-i devotaţi şi credincioşi în dragostea voastra – doar ei.

Doresc foarte mult creşterea surorilor tinere în viaţa spirituală şi în credincioşia faţă de Hristos. Refuzaţi în mod absolut toate legăturile pur omeneşti. Respingeţi fiecare încercare; da, respingeţi gândul unei însoţiri pe viaţă cu unul care nu este în mod clar de partea Domnului. Nu vă înşelaţi în aspectul acesta oricare ar fi motivul. “Pe aceia care Mă vor onora, îi voi onora şi Eu”. Rugăciunea mea cea mai fierbinte este ca Domnul să îndrume picioarele fiecărui tânăr credincios în Hristos.

Comportament şi vorbire

Vă rog să studiaţi cu atenţie prima epistolă către Timotei şi epistola către Tit. Ele conţin îndrumări şi sfaturi de mare importanţă pentru tinerii credincioşi. Vreau să străluciţi ca luminile Domnului oriunde vă aşează El, împodobind învăţătura lui Dumnezeu Mântuitorul nostru în toate lucrurile (Tit 2:10).

Mai întâi, “fiţi evlavioşi faţă de propria casă”. Neascultarea de părinţi sau de tutore şi o lipsă de respect faţă de cei în vârstă sunt semne distincte ale acestor vremuri. Fiţi ascultători şi buni acasă şi nu fugiţi de acasă în fiecare seară dacă părinţii voştrii doresc prezenţa şi ajutorul vostru în cercul familiei. Amintiţi-vă, sunteţi trimişi şi martori ai lui Hristos acasă, la şcoala, la serviciu – oriunde aţi fi. Căile şi comportamentul vostru acasă sau altundeva vor fi fie un ajutor fie o piedică.

Fiţi modeşti şi respectuoşi. În ceea ce priveşte îmbrăcămintea, fiţi simpli. Unii îşi etalează toată garderoba fără motiv – necugetaţi tineri şi tinere! Oare chiar cred ei că oamenii nu îi apreciază la adevărata lor valoare! Aşa-numiţii tineri creştini căutând aprobarea lumii cu haine la modă, mod de viaţă şi obiceiuri doar strică mărturia lor pentru Domnul şi aduc nemulţumire în vieţile lor. Nu Îi poţi sluji lui Dumnezeu şi dumnezeului acestei lumi. Hristos este puterea cea mare care constrânge. Când dragostea Lui ne cuprinde inimile cu putere, aceste lucruri se îndepărtează.

În Efeseni 5:3-6 găsim învăţături serioase despre comportamentul şi vorbirea noastra ca şi creştini. Vorbirea nechibzuită despre Cuvântul lui Dumnezeu este un obicei rău şi păcătos. Expresiile în argou sunt cele mai necuviincioase pentru un creştin. Cuvântul vostru să fie întotdeauna în har, dres cu sare (Coloseni 4:6).

Există limba lăudăroasă – folosită de cei mândri. Există limba mincinoasă – folosită de cei mincinoşi. Există limba murmurătoare – folosită de nemulţumiţi. Există limba cea lipsită de respect – folosită de cei neîncrezători.

Comentariile şi conversaţiile cu caracter uşuratic slăbesc mintea şi murdăresc conştiinţa. “Pune, Doamne, o strajă gurii mele, păzeşte uşa buzelor mele” (Psalmul 141:3) se ruga psalmistul, şi aşa să facem şi noi, tineri şi bătrâni. Ceea ce vedem, auzim şi citim lasă impresii asupra inimilor şi memoriilor noastre care nu sunt niciodata complet şterse.

Pălăvrăgeala nefolositoare duce la bârfă iar bârfa duce la scandal. O, fiţi cu băgare de seamă şi înfrânaţi-vă limba! Verificaţi cursul vorbirii. Dacă este produsul noii naturi din voi, atunci lăsaţi-l să curgă spontan (Iacov 1:26). Cuvintele de pe buzele unora sunt ca o sabie care răneşte (Prov. 12:18); de pe buzele altora ele sunt ca un fagure de miere ce dă bucurie şi sănătate (Prov. 16:24).

Faceţi tot binele pe care-l puteţi face

Fie ca voi să aveţi o viaţă folositoare. Veţi găsi ceva de făcu foarte aproape de voi. Nu vă îngrijoraţi cu privire la o sferă de lucru îndepărtată. Faceţi ce puteţi în împrejurările în care v-a pus Dumnezeu, şi atunci când aţi făcut-o, El poate va lărgi sfera voastră de activitate – dar doar atunci când I-aţi slujit bine în lucrurile mici. “Ea a făcut ce a putut”(Marcu 14:8); o mai mare laudă nu poate exista. Fie ca fiecare dintre noi sa o merite! Dăruiţi-vă energia în orice lucrare pe care Domnul v-o dă – “fă cu puterea ta” (Eclesiastul 9:10). Fiţi serioşi şi entuziaşti în orice lucrare, în orice fărâmă de lucru. Căutaţi ca inimile voastre să fie la fel de ocupate cu Hristos la fel cum mâinile voastre sunt ocupate cu munca.

Fiţi evlavioşi şi consecvenţi în viaţa de zi cu zi – acest lucru va predica o lecţie mult mai elocventă şi mai practică, decât poate gura să rostească.

Nu vă întoarceţi sau nu încetaţi lucrarea Domnului din cauza dispreţului, lipsei de aprobare, sau criticii altora, chiar prieteni creştini. Profitaţi de sfaturile lor, prin orice mijloc, dar amintiţi-vă solemn că unul este Stăpânul, chiar Hristos, şi lui singur Îi datoraţi responsabilitate ca slujitori. Nici măcar apostolul Pavel nu putea controla activităţile altor slujitori ai Domnului (1. Cor. 16:12). Trebuie ca în lucrarea noastră să ne menţinem responsabilitatea individuală şi directă către Hristos ca Domn.

Nu aveţi nevoie să căutaţi ocazii speciale pentru a vă face folositori. Ele sunt pretutindeni. Faceţi bine tuturor oamenilor, în special credincioşilor(Gal. 6:10). O chemare distinctă pentru o lucrare specială acasă sau în străinătate cere dar, har şi credinţă ce nu sunt comune tuturor. Persoane cu un dar evident nu vor corespunde îndată unui făgaş strâmt; ele îşi vor găsi propria sferă cu timpul iar darul lor le va face loc (Proverbe 18:16).

Nu fiţi mândri de dar, nici de capacităţi naturale sau dobândite. Atunci când ne-am sacrificat şi am dat tot ce-am avut mai bun, tot nu suntem altceva decât nişte robi netrebnici (Luca 17:10). Nu este de mare reputaţie în a-ţi face doar datoria, iar cel mai bun slujitor nu poate face mai mult decât atât. Lucrează în continuare până când vine Stăpânul.

“Dar tu, om al lui Dumnezeu … urmăreşte dreptatea, evlavia, credinţa, dragostea, răbdarea, blândeţea duhului. Luptă-te lupta cea bună a credinţei” (1. Tim. 6:11,12).

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: