DESPRE FRICĂ ȘI SPERANȚĂ


Cu toții avem motive de îngrijorare și frică cu privire la noi, la locul de muncă, plata creditului, visele spulberate; însă cele mai mari motive de îngrijorare îi vizează pe cei dragi. 

Am trăit și experimentat sentimentul de frică ziua, când auzim de numărul crescând al îmbolnăvirilor, și noaptea, când capul nostru atinge așternutul, gata să pună deoparte pentru câteva ore îngrijorările zilei. Dacă reușim să ne odihnim, a doua zi ne izbește din nou realitatea și, din nou, ne cuprinde frica, întrucât ne gândim: „dacă iau virusul?” sau „dacă îl dau părinților mei?”. Ne este frică atunci când cineva stă prea aproape de noi, când este prea aglomerat la metrou, când e prea plin magazinul… Ne este frică chiar și pe stradă, în parc și în cartier. Suntem gata să „îi punem pe ceilalți la punct” dacă nu păstrează distanța socială. Dar cât mai putem trăi cu această frică?

Citește în continuare „DESPRE FRICĂ ȘI SPERANȚĂ”

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: