Biblia – Inspiraţia Scripturii


Biblia – Inspiraţia Scripturii

   În cercetarea pe care am făcut-o pentru a găsi certitudini, am fost încurajaţi de dovezile pe care le-am găsit că în Biblie avem întruparea unei revelaţii divine. Despre scrierile care ne transmit această revelaţie am arătat că sunt autentice, credibile şi singurele competente să comunice această revelaţie. Dar dacă ar trebui să ne oprim aici, nu am avea decât o scriere antică onestă asupra subiectelor religioase. Mai putem face vreo afirmaţie cu privire la Scripturi? Sunt ele şi inspirate cuvânt cu cuvânt şi infailibile în ceea ce spun? Noi credem că sunt şi vom face acum un studiu asupra problemei inspiraţiei.

I. Definirea Inspiraţiei
   Pentru a da o definiţie adecvată şi precisă a inspiraţiei, trebuie să examinăm mai întâi câteva concepte teologice înrudite şi să respingem teoriile false. 

A. Termeni înrudiţi
   Termenii înrudiţi sunt revelaţie, inspiraţie, autoritate, infailibilitate şi iluminare. 

1. Revelaţia. Noi am observat deja că Dumnezeu S-a revelat în natură, în istorie şi în conştiinţă. El s-a revelat de asemenea în Fiul Său şi în Cuvântul Său. La acest punct, pe noi ne interesează în principal revelaţia directă, care se distinge de cea indirectă, şi revelaţia nemijlocită, care se distinge de cea mijlocită. Revelaţia se referă la comunicarea adevărului care nu poate fi descoperit pe altă cale; inspiraţia se referă la înregistrarea adevărului revelat. Noi putem avea revelaţie fără inspiraţie, şi acesta a fost cazul cu mulţi oameni evlavioşi din trecut. Acest lucru este clar din faptul că Ioan a auzit glasul celor şapte tunete, dar nu i s-a îngăduit să scrie ce au spus ele (Apoc. 10:3, 4). Noi putem de asemenea să avem inspiraţie fără o revelaţie directă, aşa cum este cazul scriitorilor care aştern pe hârtie ceea ce au văzut cu ochii lor sau ceea ce au descoperit prin cercetări (Luca 1:1-4; 1Ioan 1:1-4). Luca, în calitate de istoric, a cercetat însemnările scrise şi a verificat tradiţia orală când a scris Evanghelia sa, şi a fost martor ocular al multor întâmplări din Faptele apostolilor. Ioan, pe de altă parte, a primit cea mai mare parte a Apocalipsei ca o revelaţie directă de la Dumnezeu. Amândoi aceşti bărbaţi au fost inspiraţi când au aşternut pe hârtie materialul, dar materialul a fost primit pe căi diferite. Desigur, într-un sens mai larg, noi spunem că întreaga Scriptură este revelaţia de Sine a lui Dumnezeu; o parte a revelaţiei a venit direct, iar o altă parte a venit indirect, prin acţiunile salutare ale lui Dumnezeu în istoria omenirii. 

Citește în continuare „Biblia – Inspiraţia Scripturii”

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: