Despre starea națiunii.


În urma cu ceva timp IRES adică Institutul Român pentru Evaluare și Strategie a făcut un studiu ce scoate la lumină câteva lucruri interesante și de pus pe gânduri. 90% din români cred în Dumnezeu dar numai 22% merg săptămânal la biserică. Doar 66% cred în viața după moarte dar numai 50% cred în învierea morților. În rai crede trei sferturi din populație, în iad ceva mai mult de jumătate. Unul din cinci români au un talisman norocos. Jumătate din cei chestionați au recunoscut că obișnuiesc să consulte horoscopul. Credința se manifestă mai pregnant la persoanele între 35 și 50 de ani, mai ales la femei. Aproape trei sferturi dintre români cred că există adevăr în fiecare religie. Acestea ar fi cifrele.

Hai să le traducem în megleno-română.Dumnezeu și biserica nu sunt obligatoriu asociate în mintea românilor. Poți fi un bun creștin și fără biserică. Îl poți avea pe Dumnezeu și fără să te închini, cumineci, asculți predici. Îl poți avea pe Dumnezeu pretutindeni. În discotecă, în bar, în sala unde tocmai ai avortat, în parcare așteptând tirul, în tribunal unde te judeci cu fratele tău. Dumnezeu pretutindeni și nicăieri. Dumnezeu fără biserică. Un părinte al bisericii zicea că nu poți avea pe Dumnezeu ca Tată dacă nu ai biserica drept mamă. Noi putem. Doar sunt atâția orfani de mamă …

Ce e viața după moarte dacă nu crezi în înviere? Vom fi un fel de zombi probabil. Un fel de Dracula dormind cu cuiul în piept. La noi în sat încă se mai bat cuie în inima mortului ca să nu vină acasă să-i sperie pe mioriticii rămași.Vom fi în rai pentru că iadul e incompatibil cu bunătatea lui Dumnezeu. Iar dacă raiul e și el îndepărtat putem să ni-l construim aici pe pământ. Un rai sigur. Mă mir că Martorii lui Iehova n-au câștigat mai mult teren. Dar încă nu-i târziu.

Creștinismul românesc e în esență un păgânism cosmetizat. Așa se explică mulțimea talismanelor și aviditatea citirii horoscopului. Ne e frică mai tare de pisica neagră decât de păcatul din noi. În Europa se vorbește despre descreștinare. La noi nu e cazul. Nu poți pierde ce n-ai avut. De aceea afirmăm senini și halucinanți că există adevăr în toate religiile. Pentru că nu-l cunoaștem pe al nostru. Pentru că nu avem termen de comparație. Pentru că preoții și pastorii nu predică Evanghelia. Primii cântă pe nas după ureche iar ceilalți emit păreri naive pe care le citesc de la amvon ca și pe cotele apelor Dunării. Credința se manifestă mai activ la cei între 35-50 de ani. La cine ați vrea să se manifeste? La cei bătrâni cu hardul șters de comuniști, injectați apoi cu materialismul științific sau la generația imbecilizată de Facebook și jocuri pe calculator? Ce mă doare cel mai tare în studiul acesta e că n-am reușit să zăresc în el nici o luminiță de speranță.

Preluat de la: Vladimir Pustan

Cum au pierdut bisericile noastre”secretul”rugăciunii?


005

Astăzi Biserica e în criză, are forma evlaviei, dar îi lipsește puterea (2 Timotei 3:5). Și e foarte greu să-l convingi pe un preot, pe un păstor sau pe membri că nu e bine, mai ales dacă serviciile de închinare decurg bine și e popor mult. Atunci toți se cred bine, ca biserica din Laodicea (Apocalipsa 3:17) – sunt bogați.

Fără să aibă o organizație centrală, nu a avut nici un papă sau patriarh, căci Domnul era capul, fără catedrale, ci se adunau uneori în case sau pe câmp sau în catacombe sub pământ, fără coruri, orchestre sau fanfare, fără orgă sau pian, fără radio sau televiziune, fără reviste, fără literatură, nu aveau nici Biblii, fără Seminarii Teologice, fără mijloace de transport și comunicație, totuși creștinismul a fost ca un foc care a aprins Israelul, Asia Mică, nordul Africii, a trecut în Europa și a ajuns , încă din primul secol, până în India și până în Insulele Britanice.

Azi, Biserica are preoți, predicatori talentați în ale oratoriei, oameni cu înalte studii teologice, cu organizații, cu catedrale maiestuoase, cu Biblii în format atrăgător, cu vagoane de literatură creștină, cu zeci de Citește în continuare „Cum au pierdut bisericile noastre”secretul”rugăciunii?”

Să fim ceva mai mult…


ScoocHHH1 (30)

Coduri galbene de caniculă, afaceri de milioane de euro, pușcării, accidente, furturi, minciună, legalizări de lucruri scârboase înaintea lui Dumnezeu, cam așa arată într-un mini rezumat „Țara noastră”.

Efectul spiritual al acestor lucruri este imens. Bisericile stau și dorm în sensul propriu și cu greu mai auzi pe ici pe colo de câte cineva care vrea să ia atitudine. În aceste condiții ies la rampă mulți critici care își dau cu părerea și atât.

Idealurile noastre au devenit pline de carne și atât de mici încât mor pe băncile de școală. Se mai duce o vacanță pentru elevii care abia așteptau să-și distrugă mintea și trupul cu alcool și tutun la mare. Părinții  își învață copiii că idealul în viață este să ai – nu să fii. Să aibă cât mai mulți bani, cât mai multe relații, cât mai multă Citește în continuare „Să fim ceva mai mult…”

Am ajuns vremea…


Am-ajuns-vremea

Am ajuns vremea când câinii sunt iubiți mai mult decât copiii. Când orfanii rămân neînfiați iar pentru animale se bat organizațiile care mai de care mai tare. Am ajuns vremea când o mamă care dă viața la copii e arătată cu degetul iar cea care face întreruperi de sarcină e aplaudată.

Am ajuns vremea când ziarele și revistele sunt mult mai apreciate ca Biblia. Când avem timp de știri, de integrame și de rebus dar n-avem timp de suflet.

Am ajuns vremea când Dumnezeu pleacă de la noi. Nu că l-am rugat, cum au făcut Gadarenii, ci pentru ca i s-au dat legi să părăsească țara. Ceea ce n-au știut gadarenii și nu știu nici cei de azi e ca atunci când Isus pleacă de la tine nu-ți rămâne altceva decât iadul.

Am ajuns vremea când tinerii își verifică Facebook-ul în fiecare oră să nu piardă vreun like sau vreun comment dar cine mai e interesat de LIKE-uri din partea cerului? Cerul dă LIKE-uri doar la cei care sunt confundați cu Isus. Cei mai puțini…

Am ajuns vremea când prin spitale merg doar cei bolnavi și nici un sănătos nu-i vizitează. Doar doctorii…

Am ajuns vremea când oamenii se întreabă “Ce mai faci?” dar nimeni nu e interesat de răspuns. De aia toți zic că sunt… “Bine”.

Am ajuns vremea când ascultăm predici multe și facem ca la instructajul de la avion: sperăm să nu trebuiască să le punem în practică. Când cântăm lui Dumnezeu: “Ești tot ce vreau, tot ce-am dorit vreodata” și nu ne dăm seama ce fals sună.

Am ajuns vremea când se fac nunți și cei mai mulți confundă binecuvântarea Citește în continuare „Am ajuns vremea…”

Pareri care contează


Pareri-care-conteaza-Alexandru-Fintoiu

E important ce zic ceilalți oameni despre noi, dar nu e decisiv. Suntem iertători, lumini, avem dragoste? Facem diferența cu ce suntem, nu cu ce avem. La un moment dat, Domnul a întrebat ucenicii ce spun ceilalți oameni despre El. Răspunsurile au variat, însă cel mai important a fost ca ei să recunoască faptul că El e Hristosul.

Și noi suntem cât e Isus Hristos în noi.

Mai contează în viață și ce spunem noi despre noi. Unii se văd prea mici pentru o lume așa de mare și se mulțumesc să nu facă nimic. Există oameni care se iubesc atât de mult pe ei înșiși încât persoana lor e însuși universul. Totul se învârte în jurul lor. Sunt și alții care nu se iubesc deloc pe ei înșiși.

Dumnezeu vrea să Citește în continuare „Pareri care contează”

Fii Puternic(ă)!


Proverbe 24

Puterea pe care o avem noi, de fapt nu este a noastră și nu atârnă de noi, ci doar de Dumnezeu . Atâta timp cât noi vom avea credință în El, atâta timp cât ne vom încrede în El și atâta timp cât vom sta la umbra aripilor Lui, noi vom fi puternici! Tu vei fi puternic(ă)! Matei 28:18 Spune și afirmă că: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. Toată puterea atât ce ține de lucrurile cerești cât și cele pământești, I-au fost date Domnului Isus atunci cânt a biruit moartea, când a înviat, pentru ca eu și tu să avem viață veșnică prin El. Și dacă toată puterea este în Mâinile lui Isus, atunci de unde noi trebuie să o cerem? Dacă nu de la El, și El în dragostea Sa față de noi, nu ne va lăsa!

Domnul Isus este cointeresat de viața noastră spirituală și nu numai, de durerile, de ispitele și căderile pe care le avem noi zilnic, El dorește să ne ajute, El dorește să te ajute, să-ți dea putere pentru că despărțiți de El Citește în continuare „Fii Puternic(ă)!”

Te-ai întrebat ce înseamnă dragostea?


Să darui totul

Te-ai întrebat vreodată ce este DRAGOSTEA? Sau ce înseamna să spui ” TE IUBESC”? Mulţi oameni cântă despre dragoste dar nu ştiu şi nu au trăit-o niciodată….Dar atunci de ce este aşa de importantă DRAGOSTEA??De ce doi oameni se îndrăgostesc ? Ce înseamnă a te îndrăgosti? Câtă greutate emoţională pot avea aceste cuvinte, pe care noi le rostim cu atâta uşurinţă… Am diminuat atât de mult sacralitatea acestui cuvânt. Cine suntem noi să ne permitem să facem astfel de lucruri? Generaţiile rând pe rând se duc şi mergem din rău în mai rău..Copii de 13-14 ani se plimbă prin parc de mână, se sărută şi cică sunt “iubiţi”, iar ei spun unul către altul “te iubesc” fără ca măcar sa ştie ce implică aceste cuvinte. Toţi credem că ştim ce înseamnă să iubeşti, păcat că doar credem şi nu suntem capabili să dăm o definiţie. Dacă îi întrebi pe oameni ce este DRAGOSTEA…hm….vei avea surprize pentru că unii oameni atunci când aud aceste cuvinte se gândesc Citește în continuare „Te-ai întrebat ce înseamnă dragostea?”

Oameni cu care te întâlnești doar o dată în viață…


oameni-cristian-boariuSunt oameni care trec pe lângă noi și le observăm costumul sau mașina. O singură privire rapidă, un simplu gest, poate chiar neremarcați, cei cu care ne întâlnim sunt oameni pe care s-ar putea să îi vedem doar o dată în viață:
– cel ce ți-a tăiat calea la semafor și pe care l-ai claxonat supărat.
– polițistul care te oprește și despre care scapi câteva cuvinte necugetate.
– cel care vine și intră înaintea ta la farmacia unde stai la rând și pe care îl iei la rost pentru purtare necivilizată.
– controlorul din tramvai care îți cere biletul.
– medicul care îți spune că operația soției tale s-ar putea să nu reușească.

Oameni pe care îi întâlnim și pentru care putem fi un prilej de bucurie sau de poticnire. Oameni care pot rămâne cu privirea noastră posomorâtă sau cu zâmbetul nostru care să le schimbe și lor ziua. Oameni care vin și pleacă, dar pot pleca altfel de cum au venit dacă îl văd în noi pe Isus.

Ei sunt oamenii cu care nu ne vom mai întâlni decât o dată la judecata de apoi. Și atunci vor putea să ne arate cu degetul și să spună: “I-am văzut Biblia deschisa în tren și m-a marcat”. “L-am văzut când a cărat sacoșa unei bătrâne și mi-a transmis un mesaj al iubirii“. “Stăteam la rând și eram distrus pentru că am fost concediat, când el mi-a spus că Isus mă iubește“.

Mi-aș dori să se vadă în mine Isus. Și atunci voi putea vedea în cel de lângă mine care merge spre pierzare, un posibil candidat la rai. Căci doar dacă trăiesc ca Isus voi putea schimba oamenii cu care mă întâlnesc doar o dată în viață…

Articol scris de: Cristian Boariu

Miroase a fățărnicie…


fatarnicieMeditând asupra Scripturii, mi-a venit un gând că mulți oameni caută să aducă dovezi celor din jur că ei sunt corecți iar ceilalți sunt greșiți, că ceilalți au defecte, că ceilalți nu procedează corect, că ei trebuie să se schimbe, însă mai deloc nu privesc la ei.

 Pentru ei Biblia nu este o oglindă în care să-și vadă fața reală, sau să-și vadă starea spirituală în care se află…ci pentru ei Biblia este ca o lanternă care bate în alții și deloc spre ei…la fel și mulțimea Bisericilor de astăzi, fiecare în felul lor caută să arate celorlalte că ea este mai corectă și că celelalte sunt pe o cale greșită. Da, nu-i greșit să faci asta…dar mai întâi privește la tine…cât de corect mergi tu pe calea Domnului și conform Sfintei Scripturi. Toți stau și arată cu degetul unul spre celălalt, frate la frate, Biserică la Biserică, o țară către alta, nu mai știu care-i mai bun. Dar Dumnezeu nu ne învață așa ci El zice: Citește în continuare „Miroase a fățărnicie…”

Despre evlavie


Despre evlavie…evlavia este folositoare în orice privință, întrucât ea are făgăduința vieții de acum şi a celei viitoare.  (1 Timotei 4:8)

În DEX este așa de vag descrisă: sentiment religios, scrupulozitate în practici religioase, respect pentru Dumnezeu. În alte dicționare biblice apar explicații precum râvnă pentru Dumnezeu. Spunem că sunt bune aceste explicații, dar nu sunt suficiente. Pentru ceva atât de apreciat de Scriptură ar fi păcat să lăsăm atât de puține detalii.

Sunt oameni care au impresia că evlavia se potrivește bine bătrânilor, că este ceva demodat, incompatibil cu viața modernă, tinerească. Ea însă nu este o problemă de vârstă, ci de caracter și de educație.

S-ar putea ca oamenii să nu știe sigur ce este evlavia, dar când aceasta nu există se vede foarte bine. Unui om care iubește păcatul și trăiește în păcat nu-i place evlavia. El va iubi mai mult certurile, clevetirile, banii și petrecerile, decât învățăturile care duc la evlavie. Dar nașterea din nou îl face pe om evlavios. Îl înzestrează cu o atitudine și dispoziție duhovnicească sfântă.

Noi nu ne naștem evlavioși, dimpotrivă ne naștem cu înclinații spre păcat. De aceea este nevoie să învățăm de la cineva evlavia. Dacă faci din predica de pe munte a Domnului Isus filosofia practică a vieții tale, vei fi pe placul lui Dumnezeu.

A.W. Tozer spunea că Biserica are o mulțime de creștini sfinți și desăvârșiți …în teorie. Evlavia ar fi ceea ce spune Domnul Isus: ”Pentru că știți aceste lucruri, ferice de voi dacă le ve-ți face”. Asta înseamnă să fii evlavios, să nu lași nefăcut ce spune Dumnezeu. Să plătești prețul implementării cuvântului lui Dumnezeu în viața ta: roagă-te, meditează la Cuvânt, lasă gândurile să îți modeleze vorbirea, aceasta caracterul, acesta trăirea, și în cele din urmă destinul. Este un lanț. Numai cei evlavioși îl duc la bun sfârșit. Acesta este un proiect pentru viață. Învățătura Domnului Isus este sănătoasă și duce la evlavie. Ține-te de ea. Este o căutare mare în viață după reper, un model, un punct de sprijin. Domnul Isus a mărturisit în fața întregii lumi:

”Eu sunt lumina lumii, cine mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric” Ioan 8,12

Uită-te în istorie și vezi ce influență, ce efect a avut Această persoană care a mărturisit așa. Istoria sa împărțit în două de atunci… Să știi că atunci când a făcut-o, oamenii nu au fost plini de entuziasm și credință. Dimpotrivă, îi înfruntau cuvintele cu ignoranță. Istoria a vorbit de la sine. Fii înțelept și mergi după Isus. Nu vei fi dat de rușine! Poate că și cu tine vor face ce au făcut și cu El, dar alege ce este mai bine: să fii laudat aici și să trăiești în minciună, sau să te porți ca Isus, dar să ajungi să descoperi Adevărul?

Fi un om evlavios!

Autor: Florin Stoica

Iubirea negustorească


Richard Wurmbrand spunea că Nu există decât două tipuri de iubire: “te iubesc pentru că…” și “te iubesc în ciuda faptului că…”.

love_prison-wideOamenii zic de obicei “Te iubesc pentru că faci mâncare bună, pentru că aduci salariul acasă, pentru că esti frumoasă, pentru că ești destept, pentru că asculți de mami sau tati, pentru că îmi faci poftele de copil. Te iubesc pentru că mă iubești, pentru că-mi ești prieten, frate”. E ușor de zis “te iubesc” când ți se face un serviciu. O favoare. O poftă. Dar e o iubire negustorească. Ceva fifty-fifty.

Dumnezeu însă zice: “Te iubesc în ciuda faptului că ești păcătos, că nu trăiești cum doresc Eu, că mi-ai întors spatele”. E agape. Adică “te iubesc fără să-mi oferi nimic, fără să câștig ceva”. Pe oricine iubește, Dumnezeu e mereu în pierdere!

Biserica ar trebui să învețe că numai iubirea “în ciuda faptului că” e iubire divină! Atunci sectarismul, prigonirea fraților, a tâlharilor ce caută salvarea în ultimele clipe, se vor topi ca un cub de gheață la soare. Iar negustorii de iubire vor da faliment!

Iubiți cu o dragoste adevărată indiferent de piedicile pe care vin…chiar dacă nu sunteți acceptați…Iubiți în ciuda faptului că cel iubit nu merită! Nici dumneavoastră n-ați meritat…

Autor: Nicolae Geantă

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: