Biblia – Autorii cărților Bibliei


Autorii cărților Vechiului Testament

Citește în continuare „Biblia – Autorii cărților Bibliei”

Cum este afecțiunea noastră față de Isus?


Cum-este-afectiunea-noastra-fata-de-Isus

În Ioan 21:15-17, după învierea Domnului din morți, El îl întreabă pe Petru dacă Îl iubește. Întrebarea Sa ținea cont de faptul că Petru tocmai ce se lepădase într-un mod flagrant de Isus, deși cu câteva ore înainte el spuse: „Eu îmi voi da viața pentru Tine!” (Ioan 13:37).

Ca cineva să-și dea viața pentru altcineva este expresia ultimă a dragostei: „Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi” (Ioan 15:13). Prin impetuozitatea sa, Petru se punea într-o poziție cu totul improprie în legătura sa cu Isus. Spunând „îmi voi da viața pentru Tine!”, el afirmă indirect, dar totuși fără echivoc, că în el rezidă puterea de a-și exprima iubirea sa față de Hristos în cel mai costisitor mod cu putință: a muri pentru El.

Aceasta se numește mândrie. Vedeți, nu o astfel de iubire vrea Domnul de la noi; nu vrea așa ceva pentru că Citește în continuare „Cum este afecțiunea noastră față de Isus?”

Aș vrea să știu de ce nu mă mai pot ruga așa cum mă rugam eu și de ce nu mai am viziunile ce le aveam către Dumnezeu?


Praying woman in field

2 Cor. 1:8,9 În adevăr, fraţilor, nu voim să vă lăsăm în necunoştinţă despre necazul care ne-a lovit în Asia, de care am fost apăsaţi peste măsură de mult, mai presus de puterile noastre, aşa că nici nu mai trăgeam nădejde de viaţă. 9. Ba încă ne spunea gândul că trebuie să murim; pentru ca să ne punem încrederea nu în noi înşine, ci în Dumnezeu care învie morţii.

Toţi cei ce s-au înscris la alergarea către premiul ceresc trec prin momente de deznădejde şi disperare spirituală. Nimeni nu a fost, nu este şi nu va fi scutit de aceste clipe negre.

Profeţii din vechime, apostolii, ucenicii toţi trebuie să guste ierburile amare ale vieţii în acest veac rău.

Iată ce zice Iov: „Blestemată să fie ziua în care m-am născut şi noaptea care a zis: „S-a zămislit un copil de parte bărbătească.” (Iov.3:3)

Iată ce zice Ieremia: „Blestemată să fie ziua când m-am născut! Ziua în care m-a născut mama să nu fie binecuvântată! (Ier.20:14)

Blestemat să fie omul care a adus vestea aceasta tatălui meu: „Ţi s-a născut un copil de parte bărbătească” şi l-a umplut de bucurie cu ea! (Ier.20:15)

Ba încă Ieremia merge cu îndrăzneala pînă acolo că Citește în continuare „Aș vrea să știu de ce nu mă mai pot ruga așa cum mă rugam eu și de ce nu mai am viziunile ce le aveam către Dumnezeu?”

Un constructor al împărăţiei


convertirea-lui-saul-din-tars

Dacă pe drumul Damascului Saul s-ar fi întâlnit cu un predicator şi ar fi ascultat o predică, n-am mai fi auzit despre el azi. Dar el s-a întâlnit cu Domnul! (Predicile şi predicatorii pot fi ocoliţi, si adesea sânt, dar Hristos nu poate fi ocolit) In clipa aceea chiar, în ziua aceea, filozofia lui Pavel despre viaţă s-a întâlnit cu însăşi Viaţa! Acest zelot religios care sufla foc s-a întâlnit cu Domnul care botează cu foc. Deaceea, atunci când Saul s-a convertit, întreaga civilizaţie şi-a schimbat cursul. (O, dacă Ţi-ar place, Doamne, să mai faci odată lucrul acesta!) Deşi în proprii săi ochi, fariseu rigid şi legiuitor fără pată, apostolul Pavel vine curând să mărturisească despre el că e cel dintâi dintre păcătoşi, în ochii lui Dumnezeu. Nici nu e de mirare, căci Pavel fusese pentru biserica în faşă ce fusese Irod pentru Hristosul în faşă – schimbând întunericul de iad într-un şi mai sinistru întuneric.

Omul care are experienţa personală cu Dumnezeu nu e niciodată la cheremul omului care ştie să argumenteze, căci experienţa cu Dumnezeu îl costă ceva, si deci are o valoare şi o lucrare mare. Ce s-a întâmplat cu Pavel n-a fost un experiment, ci o experienţă. Totuşi, întâlnirea sa cu Cel Sfânt în ziua aceea trebuie să fi fost la fel de înfricoşătoare după cum a fost transformatoare. Pavel a avut viziunea or­bitoare a Domnului, cu o strălucire care „întrecea pe a soarelui.” Din clipa aceea Pavel a fost orb faţă de onorurile lumii. „Ştiu că nu mă vor cinsti cei ce nu Te cinstesc pe Tine!” spunea F.W.H. Meyer. Ciocnirea lui Saul cu Dom­nul Isus Hristos i-a spulberat dintr-odată tot visul lui cu privire la atotputerea imperială a intelectului şi a raţiunii, si le-a făcut cerşetoare sărăcăcioase. Aşa lovit cum era, Pavel coboară un pas mai jos în focul unei alte încercări cu Dum­nezeu, dezbrăcarea şi lepădarea de sine din pustiul Arabiei (despre care buzele lui nici nu au curajul să vorbească!).

Şi undeva, acest constructor al împărăţiei pentru Dumnezeu, cu intelectul său colosal, cu aliniajul genealogic strălucit, L-a acceptat pe Domnul nu numai în înlocuire, ci şi în identificare. „Am murit cu El,” spune el mai târziu. (Despre acest adevăr noi vorbim doar o mărturie a buzelor. Iar apostolul Pavel afirmă triumfal: „El t-r-ă-i-e-ş-t-e în mine!” Apucaţi, vă rog, acest adevăr cu amândouă mâinile. Dacă am spune şi noi la fel, ar mai râde prietenii noştri de viata noastră? Acest om care s-a vândut ca rob al lui Hristos s-a ridicat din cenuşa eului său, ca să fie Samsonul Noului Testament, ridicând din balamale porţile istoriei si întorcând şuvoiul curăţitor al Calvarului înspre grajdurile murdare ale corupţiei din lume. Binecuvântat om! După ce a găsit pacea cu Dumnezeu, Pavel a declara-t război oricăror lucruri lumeşti. A fermecat intelec­tualitatea Atenei cu lira dulce a Evangheliei, sfîrsindu-şi apoi predica abrupt când a luat trâmbiţa învierii cu care i-a ” împrăştiat pe atenienii speriaţi si pârjoliţi de acest adevăr.

Citește în continuare „Un constructor al împărăţiei”

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: