Trăieşti într-o lume virtuală?


Trăieşti într-o lume virtuală

Am intrat în restaurant foarte flămând şi grăbit….
Am ales o masă într-un colţ, departe de mulţime. Doream să folosesc avantajul puţinelor minute pe care le avusesem în acea zi pentru a mânca şi a încerca să repar nişte erori ale calculatorului pe care le aveam. De asemenea, doream să îmi planific vacanţa, întrucât nu îmi puteam aminti când o avusesem pe ultima.
Am comandat un somon bine rumenit în unt, o salată şi o băutură carbogazoasă. Eram flămând, deşi ar fi trebuit să ţin o dietă.
Mi-am deschis calculatorul şi am fost surprins când am auzit o voce, ca o şoaptă, în spatele meu: „Domnule, aveţi cumva ceva mărunţiş?”
Primul meu gând fu: „Cum a reuşit acest băiat cerşetor să pătrundă aici?”
„N-am nimic,” i-am răspuns.
„Doar câteva monede de 25 cenţi, aşa ca să îmi pot cumpăra şi eu ceva pâine,” spuse băiatul.
„Ok, o să îţi cumpăr eu ceva pâine,” am spus.
Am observat că Inbox-ul meu era plin. Am fost distras de mesajele de duzină, de bârfa de birou, şi de unele glume proaste, care m-au făcut să râd.
„Domnule, i-aţi putea ruga să îmi pună ceva margarină şi brânză pe pâine?”
Credeam că băiatul plecase, însă el a persistat.
„Le voi comanda pentru tine, însă acum lasă-mă să lucrez, pentru că sunt foarte ocupat, OK?”
Meniul meu sosi şi la fel şi dilema mea. Ospătarul m-a întrebat dacă doresc să trimită afară băiatul. Conştiinţa mea îmi spunea că nu puteam face aceasta, şi i-am spus că era în regulă ca băiatul să stea, şi să aducă pâinea precum şi un meniu decent pentru băiat.

Atunci băiatul deveni relaxat, se aşeză la masă în faţa mea, şi mă întrebă: Citește în continuare „Trăieşti într-o lume virtuală?”

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: